A doua zi
A revenit putin vocea, suficient cat sa vada oamenii ca nu-s chiar tampa, dar nu destul ca sa le treaca spaima. I mean, ieri nu vorbeam deloc, doar imi miscam buzele… That’s freaky. Azi vorbesc, dar scot niste sunete de maimuta speriata, which is even freakier!!
Am luat si pauza de masa – tot in stil Opera Center: o plimbare scurta pe stradutele din jur, si apoi popas pe o bancuta din apropiere, cu un senvis hidos in mana…si mai apoi in stomac. Cel putin am mai scapat o ora din biroul asta imbacsit.
Am aflat intre timp ca saptamana viitoare voi avea aceeasi soarta – tot aici de luni pana vineri :( Mai ramane de vazut daca tot la hotel, sau intr-o casa inchiriata. Macar la hotel am net moca si am PRIVACY!! N-am niciun chef sa impart un apartament cu vreo colega din Bulgaria, sau mai stiu eu cu cine. Plus ca oricat de misto ar fi casa, nu e confortul de la hotel…
Intre timp am inceput sa ma obisnuiesc, nu mi se mai par chinezi oamenii din jurul meu. Incet-incet inteleg si cam care e rolul meu aici [lucru care ma cam sperie, pt ca oamnii de la care am nevoie de informatii nu vb engleza, iar eu nu iteleg o iota din ce zic ei, si fata care ma ajuta cu traducerea nu cred ca o sa se omoare cu tradusul, ci o sa se bazeze pe ce a inteles ea…]Etichete: too much work will kill me
Vizita de lucru. La Belgrad.
Super… Un birou ponosit dintr-o cladire comunista, cu niste mese mari si vechi, cu aer de anii ‘80. Mi-aduce aminte de zilele cand ma duceam cu maica-mea la birou…
In jurul meu 5 colege sarboaice care vorbesc pe limba lor si se distreaza…si io nu pricep nimic din ce zic… In plus nici nu pot sa scot un sunet, vorbesc prin semne de doua zile, si cred ca asta imi da un aer de tampa de n-am visat vreodata ca o sa am, tocmai in prima zi din primul assignment de la noul loc de munca. Ce combinatie!!
Am auzit una tare: ‘fac putin risarci’ insemnand ‘ma dau oleaca pe google’… Tare treaba asta cu consultanta. Or fi multi specialisti de-astia prin firma? Pot sa fiu si eu unul dintre ei!
Colegu celalalt [care nu e sefu, e si el o particica din proiect, si tocmai ‘facea niste risarci’] – om cu par alb in cap si sprancene negre, la peste 40 de ani [cred ca a albit prematur oricum]….o tot suna pe sotie, sau ea pe el. Tocmai se muta cu casa [probabil isi facura si ei vila in zona rezidentiala] si are de pus la punct ultimele detalii. Si e adorabil: da iubita, bine iubita, da-mi mesaj sa stiu ca l-ai gasit, bravo iubita… Sweet… :)
Pentru seara asta nu-mi doresc decat sa-mi aud vocea din nou, si sa am net in camera… Macar sa intru pe gmail si pe feis, daca mess sau scaip nu e.
Pentru maine, mai vedem…
Usa scartaie…
Colegu iesi sa-si puna ordine in ganduri, dupa ce facu risarciul cela…. Repet: grea munca asta de consultant! Cred ca nimerii unde trebuie ;))
Macar e cald in birou. E chiar prea cald, si prin urmare am un geam deschis in spatele meu. Nu cred ca-mi face prea bine…
Poate gasesc un supermarket pe langa hotel, si in el un borcan cu miere… O sa-l mananc pe tot in seara asta. Evident, daca apuc sa schimb niste bani inainte, ca astia nu trecura la euro inaintea noastra.
Ce e mai nasol – ca nu pot sa plec pana nu se urnesc astia de aici… Si ei nu prea dau semne. Probabil chiar au treaba, cel putin unii dintre ei. Iar eu m-am trezit la 5 azi, dupa ce ma chinuisem vreo 4 ore sa dorm dar n-am putut din pricina tusei si a stresului, si n-am baut nici gram de cafea azi pt ca nu ma lasa gatul… Ziua asta e mai lunga decat pot eu sa suport.
Colegu vad ca s-a sesizat si el. Probabil are incarcare mare - cu risarci, cu pus ordine in ganduri, cu toate cele…mi se pare normal. Numai ca sefu mai are de terminat un ‘rahat de raport’. Intre timp, se mai vara si colegu in discutia sarboaicelor, ca sa nu atipeasca pe-aici… Noroc ca ii mai suna telefonu cela din cand in cand, eu n-am nici macar privilegiul asta…Etichete: too much work will kill me
Gen Y
Am iesit joi seara cu niste colegi (de fapt colege, am iesit 'ca fetele' si mi s-a parut ok dupa multa vreme de iesit numai 'ca fetele') cu care am participat la un training, si cu 'profa'. Laura este o tipa super, plina de viata si foarte vorbareata. Am ras toata seara - ne-a spus o multime de bancuri, cu sau fara perdea...
Laura e omul care a facut aceeasi scoala ca mine, si totusi are un job super, pe care-l face cu placere, e motivata, se implica intr-o multime de lucruri si nu i se pare ca-si iroseste viata pentru un job. Cand am asistat prima data la prezentarea ei m-am gandit ca-s o fraiera daca vreau la 28 de ani sa ma apuc de programare (sau de arhitectura, sau de orice altceva, cat se poate de indepartat ca profil de ce fac acum), dupa ce mi-am bagat 10 ani in cap contabilitate. Ca pot sa gasesc bucuria si in meseria asta, ca in oricare alta dealtfel, numai sa vreau si sa fiu in stare s-o caut... Si ca nu trebuie sa-i arunc la gunoi pe acesti 10 ani doar pentru ca sunt acum nefericita. Ca...
chances are...voi fi la fel de nefericita si dupa aia, daca nu si mai...
Revenind la seara de joi... Ne-a povestit cum a tinut ea o prezentare despre generatia Y - ocazie cu care mi-am dat seama ca eu sunt undeva intre generatii. De fapt, dupa unele surse igrecii incep prin '89, dupa altele prin '79. Deci ramane la latitudinea mea daca ma incadrez intr-una sau alta din 'clase'... si daca stau bine sa ma gandesc, ma simt destul de
whY, desi cu influente puternice dinspre icsi. Mai fac ceva documentare pe subiect, si ma decid mai tarziu ;) Si inca ceva: ai mei sunt generatia
'builders'!!! (Asta e grav...)
In ultima parte din prezentarea a facut o comparatie intre igreci si colegii lor mai mari, cu un exemplu foarte sugestiv: 'Stiti care e diferenta dintre caini si pisici?' Pe un caine il hranesti, il ingrijesti, il scoti la plimbare... si el se va uita la tine cu recunostinta, si se va gandi: daca omul asta face toate astea pentru mine,
then he must be God! Si pe pisica o ingrijesti, ii dai sa mamance, o duci la veterinar sa-i faca vaccinuri si la stilist sa-i curete blana... si ea se va gandi semeata: daca omul asta face toate astea pentru mine,
then I must be God!
Nice evening... m-am simtit bine, mi-a dat un impuls... Trebuie sa incep sa inteleg ca sunt o zeita, si ca trebuie sa ma comport ca atare, ca si ceilalti sa ma trateze
as such :D
Si ca sa pot incepe sa ma simt asa, am extras cateva din caracteristicile generatiei (despre care trebuie sa fiu constienta ca le posed, ca ma definesc):
- high-performance and high-maintenance
- believe in their own worth
- have the speak-your-mind philosophy
- are willing and not afraid to challenge the status quo
- for them, work-life balance isn't just a buzz word - part of the attraction of a job for Generation Y is the lifestyle it will afford
- a generation of multitaskers
- line between work and home doesn't really exist - they just want to spend their time in meaningful and useful ways, no matter where they are
- taking time off to travel used to be a résumé red flag; today it's a learning experience
- friendship is such a strong motivator for them that Gen Y workers will choose a job just to be with their friends
- look for social consensus instead of pushing the limits of taste
- to build relationships with Gen-Ys you have to walk the talk, it can’t be just words
Etichete: too much work will kill me
Ma-ntorc acasa
Iata ca ajung si acasa. In vreo 2 ore ar trebui sa fiu in taxi. Normal ca sunt obosita, am dormit vreo 4 ore noaptea trecuta, am fost pana la 2 la birou (Amsterdam), apoi am luat un tren spre Bruxel si acum sunt in avion. Am atipit vreo 10 minute, da' nu prea simt efectul (ce-i drept tocmai am baut un vin, care accentueaza si mai tare starea de oboseala).
Cateva impresii dupa 'excursia' asta. La intamplare, in incercarea de a recupera zilele in care n-am avut timp sa scriu nimic...
- Imi place in Amsterdam. Nu neaparat orasul, ca n-am vazut prea mult din el... Doar centrul, cu niste stradute mici si aglomerate, pline de tot felul de magazine de suveniruri si toale scumpe, si de oameni ciudati, de toate culorile, mirosurile si calitatile. (M-am intalnit si cu o colega de la firma, care era in training in Bruxel cu echipa, si venise in weekend sa vada Amsterdam-ul.... Ca sa nu zici ca e mica lumea...:))
Dar imi place atmosfera, oamenii, aerul, cultura, florile care cresc pe marginea drumului cum sunt la noi papadiile (la ei sunt narcise si lalele). Am intalnit oameni foarte de treaba, care stau 8 ore la serviciu si sunt relaxati, si seara ies sa alerge sau sa plimbe cainii, sau sa ia masa la restaurant cu familia, sau sa calareasca... Nu cred ca au o impresie foarte buna despre noi (care-i facem sa stea peste program, luam mobilul cu noi la masa de pranz, facem sedinte dupa program la 10 seara in holul hotelului...etc).
As sta acolo pentru o vreme, poate as invata si eu ceva de la ei. Si in plus au si niste barbati... parca-s facuti la comanda;)
- Nu-mi place Bruxel-ul. Mi se pare un oras mohorat, cu oameni urati si dubiosi, cu cladiri cenusii si fara gust (macar blocurile noastre sunt facute din saracie si de niste comunisti, dar ei n-au nici o scuza pentru cladirile alea oribile). N-am vazut nimic din oras, in afara de ce am prins prin fereastra taxi-ului. Dar nu-mi pare rau (cred ca am mai zis chestia asta o data, dar insist...).
- Daca e sa compar echipele si felul cum au decurs trainingurile in cele doua tari, constat ca am facut o evaluare foarte proasta a riscurilor inainte sa plec. Respectiv, cea mai 'slaba' si cu potential de a pune probleme mari mi s-a parut echipa din Olanda (amandoi la inceput, fara prea multa experienta, unul chiar fara cunostinte elementare de contabilitate), in timp ce in ce priveste echipa din Belgia eram chiar relaxata (echipa matura, cu experienta, responsabila). Ei bine, situatia a fost chiar pe dos - si asta pe de o parte din pricina abordarii sefilor contabili din cele doua tari (si a echipelor lor) si pe de alta parte... cred ca din pricina de bun simt... care unora le lipseste cu desavarsire, iar altii nu prea stiu cum sa-l dozeze...
- Nu pot spune ca mi-e dor de casa. De fapt sunt foarte stresata de cata treaba ma asteapta, si nu pot sa ma gandesc la altceva. Cand am plecat asteptam cu nerabdare pentru ca speram ca o sa-mi fie mai usor. Si chiar mi-a fost, cu toate problemele si treaba pe care am avut-o. Mi se pare ca fiind departe de casa lumea are mai putine asteptari in general, nu ai toti sefii langa tine si toti colegii care au tot timpul nevoie de ceva... ai o singura treaba, oricat de complexa si solicitanta ar fi aia, si e mai usor asa. Nici nu vreau sa ma gandesc ca o sa ma culc pe la 2, trebuie sa ma scol la 7 si probabil o sa am un program de vreo 12 ore maine (cel putin). Abia astept weekend-ul, sa dorm...........
- Am cumparat o multime de cadouri, am cheltuit o groaza de bani pe prostii... da' n-am putut sa ma abtin. Cele mai dragute chestii sunt niste lalele in cutie (e o cutie ca o conserva, o desfaci si incepi s-o uzi si creste o lalea din ea:)) I-am luat una lu' maica-mea si una cumnatei (desi pe cea pentru cumnata s-ar putea s-o redirectionez... ma mai gandesc). Alte lucruri interesante... niste bomboane 'speciale' din Amsterdam - sunt chiar curiosa sa vad daca au vreun efect;)
Mai am un tricou si un trening de la firma - care probabil sunt bune de frati-miu - si un ceas chiar dragut, care trebuie micsorat ca sa stea pe mana mea finuta (le-am primit cadou ieri - asta doar ca sa facem o diferenta intre cei din Amsterdam si cei din Bruxel...). Si mi-am luat camera foto!! Tot ieri, ca doar nu era s-o iau de la inceput sa am si eu cu ce face poze toata perioada.... Am facut azi cateva poze la birou, si sunt foarte incantata. Am o oarece parere de rau ca n-am apucat sa-mi iau pantofii Diesel la care mi-a ramas gandul. I-am vazut in weekend in Amsterdam, dar mi s-au parut cam scumpi si am zis ca nu dau atatia bani pe ei. Dupa ce am ajuns la hotel m-am hotarat ca ii vreau, numai ca n-am mai ajuns in oras de atunci si nici nu i-am gasit in aeroport.... So, va trebui sa astept pana ii gasesc la noi, sau pana fac urmatoarea vizita in Amsterdam:)
Acum mai am o singura problema... de fapt doua: sa reusesc sa fac comanda la un taxi, si sa ma descurc cu toate bagajele, ca deja am exagerat de multe: valiza cu care am placat si geanta cu laptopul (care mi-a rupt umarul...), plus o noua valiza pe care am cumparat-o din Amsterdam (din aia pentru costume, care se pliaza si se atarna tot de umar, saracu') si sacosa cu cumparaturile din aeroport. Oare nu puteam sa mai iau ceva??
Etichete: too much work will kill me
Din Amsterdam
Nu-mi vine sa cred ca apuc sa scriu o data la 10 zile... Nu ma asteptam sa decurga lucrurile in ritmul asta cand am plecat de acasa (moment care mi se pare ca a fost cam acum 100 de ani!!). Acum am vreo 10 minute libere inainte sa fac conferinta cu echipa de Belgia. Sunt in Amsterdam (am venit sambata noaptea) si tocmai am ajuns in camera. Am hotarat sa facem conferinta in fiecare seara, sa fiu la curent cu toate detaliile care se petrec acolo. Si cum in timpul programului nu pot sa le deranjez cu treburi administrative, si cum incerc sa nu abuzez prea tare de telefonul mobil, am decis sa ma sune ele cand ajung seara la hotel.
Dupa conferinta trebuie sa cobor sa 'ma sedintesc' cu echipa de aici, cu care am o groaza de treaba si nu stiu cand o s-o termin. Seara cand venim suntem asa de obositi, si holul hotelului e asa de neprimitor... ca merge tare greu. In cel mai rau caz o sa ajungem sa terminam in weekend, desi pana atunci ar trebui sa avem toate fisierele gata.
Dar ca sa nu mai bat campii despre problemele de la munca... Aaaa...de fapt daca nu bat campii despre asta nu prea am despre ce sa vorbesc. Pentru ca n-am facut nimic altceva de cand am plecat. Am reusit sa ajung sambata seara 2 ore la shopping - mai concret am intrat intr-un magazin cu o multime de haine sport, si am cheltuit vreo 200 de euro pe tricouri si pantaloni scurti. Si cam astea au fost toate activitatile extracuriculare:)
In fine, ca sa nu mint chiar asa.... am mai avut si sambata trecuta o escapada in afara hotelului;) A venit C si am iesit!! Noroc cu el, ca echipa mea e asa de lenesa si de incuiata, ca nu apuc sa merg nicaieri si sa vad nimic. E adevarat ca nu prea e timp, da' nici cu el nu era - am iesit la 9 seara, si eram la fel de rupti de oboseala ca in fiecare zi... So, daca e vointa se poate.
Am fost in Amsterdam si am vazut un meci de fotbal (Barca - Real) la o terasa!! (E abia inceputul lu' martie si in Amsterdam nu se poate chema ca e primavara.... ieri de exemplu a nins... Dar cum toate barurile erau full, si cum trebuia neaparat sa vedem meciul, n-am avut incotro.) A fost chiar OK, nic n-am inghetat prea tare. Si apoi am fost intr-un bar si... am fumat si noi ceva:D Am fumat e un fel de a spune - mai degraba el a fumat si eu am stricat o parte din tigara. Dar lasand detaliile tehnice la o parte, pe la 1 noaptea el mai avea putin si adormea cu capul pe masa iar eu (care bausem deja 5 beri) nu stiam cum sa fac sa plecam de acolo...
Etichete: too much work will kill me
Mi-e foame...
Sambata dimineata (e aproape 12, da' inca se mai poate numi dimineata). M-am trezit pe la 9 si-mi venea sa ma bat ca n-am tras draperiile aseara. Oricum se aud avioanele ca tramvaiele in intersectie la Iancului, asa ca tot nu cred ca ma bucuram de mai mult somn, chiar daca nu-mi batea soarele in ochi la prima ora. Partea buna a lucrurilor este ca e soare!! Ceea ce inseamna ca nu mai ploua...:)
Aseara trebuia sa plec la Bruxel. Imi facusem bagajul,
check-out de la hotel, si eram gata sa plec la gara. Cand si-a dat C seama ca vrea sa ne intalnim, ca avem multe de discutat, si cum el vine azi la Amsterdam... (Cand i-am sugerat eu asta m-a luat la misto si m-a intrebat daca mi-e dor de el...) So, m-am intors, am facut iar
check-in... si acum astept sa ajunga si sa dea un telefon.
Mi-e o foame de mor, m-am hranit numai cu mancarea de la firma si cu salate de la McDonalds, ceea ce nu poate sa ma tina prea mult. Sper sa vina si el flamand, si sa mergem undeva in oras sa mancam. Copiii astia nu ma ajuta deloc cand am nevoie de companie la masa - ori nu le e foame deloc (nu stiu cum e aia) ori mananca conserve de la supermarket...
Acum stau in pat si ma uit la TV (am vreo 2 posturi de BBC, si
guess what?!? ma uit la Saturday
Kitchen... ain't this funny???). Am mancat niste Cheese Crispies (care nu-mi plac) si Roasted Cashew Nuts (si astea au un gust ciudat). Mai am un pachet de biscuiti, da' mi-e teama sa-l deschid ca, daca nici astia nu-mi plac, am incurcat-o... Ar mai trebui sa-mi fac si o cafea, da' mi-e lene...
Camera pe care am nimerit-o de data asta e sub nivelul celeilalte - mult sub nivel: mobila veche, mocheta in loc de parchet, baterii antice la baie, perdelute de plastic in loc de paravan de sticla la dus...etc... Si cred ca e si mai mica.
As avea si de lucru, da' n-am nici un chef si ma doare capul. Vreau sa dorm dar nu pot, si sa mananc si sa merg la shopping. Si vreau acasa...
Etichete: too much work will kill me
De pe drum
Intr-un tren spre Amsterdam. Am ajuns la timp la gara, am avut chiar timp sa-mi iau bilet (64 EUR - return ticket - valabil 2 luni!!). E noapte si ploua intruna, nu prea vad nimic pe geam si habar n-am unde sunt sau pe la ce ora ar trebui sa ajung. Am lucrat pana acum (tine chiar bine bateria la laptopul asta..) Nu mai am chef de nimic, mi-e foarte foame si ma simt rau. Am reusit sa racesc din prima zi, pentru ca au o instalatie foarte proasta de aer conditionat - respectiv la etajul intai stai in tricou si mori de cald, iar la al treilea ingheti si e super curent. Normal ca eu am avut bafta sa stau la al treilea, chiar sub o aerisire care-mi batea fix in cap. Dimineata m-am trezit cu gatul varza, nasul infundat, si acum cred ca am febra.
Abia astept sa ajung la hotel, sa mananc ceva si sa fac o baie. Si apoi somn!!! Ca maine trebuie sa ma trezesc devreme:(
Planurile pentru weekend s-au anulat. Uneia dintre colege i-au furat banii din camera (mai rau e ca o banuieste pe cealalta colega...), drept pentru care nu-si mai permite distractia. Asa ca sar si eu peste 'bucurie'. Nici nu cred ca o sa am foarte mult timp, si mai degraba ma odihnesc si fac putin shopping daca am ocazia.
Inca nu stiu daca la Bruxel sau la Amsterdam, dar am timp sa ma hotarasc. E posibil sa vina C in
weekend la Amsterdam, si as inclina sa petrec ceva timp cu el (
business, as usual). Sunt multe detalii de pus la punct si nota de plata la telefon oricum o sa usture....
Tocmai mi-am dat seama ca eram pe alt fus orar, si de-aia nu intelegeam de ce nu mai ajung odata. Tot nu reusesc sa ma adun si sa-mi dau seama cat e de fapt ceasul. Azi la 5 (ora RO) am intrat intr-o conferinta care era programata pentru 5 (ora DE) si nu stiam ce-am gresit...
Sper ca in Amsterdam sa-mi fie mai usor. Macar pentru ca ma pot intelege mai bine cu oamenii (ca altfel nu am prea mari sperante - echipa e mai slaba decat cea din Bruxel, iar cei de acolo s-ar putea sa nu fie la fel de bine organizati in ce priveste trainingul). La Bruxel sunt foarte stresata de faptul ca nu vorbesc bine franceza si nu mi-e deloc la indemana s-o folosesc. De asta nici nu comunic suficient cu seful contabil de acolo, si mi-e teama ca asta o sa compromita si calitatea fisierelor pe care trebuie sa le pregatesc. Poate imi da si C o mana de ajutor, ca doar e unul din punctele lui forte:D (franceza, nu mana de ajutor)...
Etichete: too much work will kill me
Am plecat.
Inca o 'calatorie de afaceri'. De data asta dureaza mai mult – suficient ca sa ma faca sa nu-mi mai doresc plecarea. Stau aproape 4 saptamani - si stau e un fel de a spune… O sa ma ‘plimb’ intre Bruxel si Amsterdam (cu trenul, ca-i mai ieftin).
Se prevede foarte multa treaba, mai vrem sa ne si distram pe cat posibil, asa ca nu prea o sa am sanse sa recuperez somnul cu care sunt in continuare in urma… Ultimele doua saptamani au fost groaznice, iar de cand s-au decis sa ma trimita cu echipele in training chiar n-am mai apucat sa dorm decat 5-6 ore pe noapte (si sa muncesc 12-13 ore pe zi).
Decizia s-a luat acum o saptamana, data de plecare s-a schimbat de vreo trei ori de atunci, iar eu sunt complet ametita si nici nu stiu pe ce lume ma aflu. Am fost la un milimetru de a pierde avionul… asta ca sa demonstrez cat de tare imi doream sa plec…
Zborul a fost intarziat cu o ora (din pricina vremii) si pe tabela din sala de asteptare a stat scris tot timpul ‘delayed’. Am asteptat sa scrie ‘check in’… ca eu asa credeam ca trebuie… pana cand am vazut ‘boarding’ si am zbughit-o. Doamna de la Tarom s-a uitat lung la mine - nu-i venea sa creada ca vin asa tarziu - si mi-a zis ca nu se mai poate face nimic, formalitatile s-au incheiat si pasagerii sunt deja la bord. Foarte hotarata… Faptul ca pe tabela aia n-a scris nici o secunda 'check in' nu parea sa insemne ceva pentru ea.
Nici mie nu-mi venea sa cred ca am pierdut avionul dupa ce am stat in sala de asteptare o ora si jumatate. Am insistat putin, am vazut ca nu cedeaza... si mi-a venit inspirata idee sa-i cer sa vorbesc cu superiorul ei. L-a sunat si s-a rezolvat. Am trecut de punctul de control in cea mai mare viteza, au adus un autobuz special pentru mine la poarta...si iata-ma-s in avion. Fara mancare, ca a trebuit sa semnez ca accept sa calatoresc fara... probabil se numarasera deja portiile, si nu mai puteau trimite una special pentru intarziata 'doamna P.'... Mare paguba... Mai am un hop de trecut, si anume recuperarea bagajului... Sper sa nu am gura aurita, dar tare mi-e teama sa nu fi ramas prin Otopeni (ca n-a fost cu mine in autobuz) si sa mi-l trimita maine.....sau never.... Doamne fereste!!!
In alta ordine de idei, planul pentru restul lunii suna cam asa:
- maine si poimaine sunt in Bruxel cu echipa de Belgia ca sa le fac introducerea in peisaj si sa vad cum porneste trainingul
- marti seara plec la Amsterdam sa fac acelasi lucru si acolo pentru echipa de...evident.. Olanda
- in weekend ar trebui sa dam o fuga la Londra (posibil sa renuntam...)
- saptamana urmatoare ma intorc la Bruxel sa urmaresc mai indeaproape evolutia trainingului si sa pregatesc toate materialele pentru prezentarile finale
- apoi iar la Amsterdam unde, in plus, mai trebuie sa tin si eu niste traininguri de sistem la cei de acolo
- intoarcerea acasa - probabil pe 29, noaptea tarziu (adica deja pe 30)
Vedem cat se respecta din ce s-a planuit pana acum... Probabil ca tot ce tine de munca, si mai nimic din ce tine de distractie. O sa raportez cat pot de des.
Etichete: too much work will kill me
IN-Eficienta??
Am reusit sa bat recordul lui Davi: am stat azi 15 ore la birou!!! Nu stiu de ce-s asa mandra de mine... Stau sa ma gandesc daca e recordul meu absolut, sau am avut 'performante' si mai notabile decat asta... Nu-mi dau seama. Mai nasol e ca trebuie sa merg si maine:(
Taximetristul facea misto de mine: m-a intrebat daca vinerea avem mereu program asa scurt:D O fi vrut sa fie spiritual...
Si tot raman cu impresia ca sunt ineficienta. Tot nu inteleg ce am facut de cand au plecat toti (cam in jur de 7) si pana la... cat am stat. Pana atunci stiu ca am fost numai in call-uri si sedinte, macar am justificare, se aduna orele si dau totalul care trebuie. Dar dupa?!? Chiar era nevoie de atatea ore ca sa updatez niste tabele si prezentari, si sa fac un plan de training??
Poate era... Sau poate chiar sunt ineficienta....
Ce-i sigur e ca sunt foarte nesuferita cand sunt obosita si stresata. Macar pentru asta ar trebui sa ma odihnesc suficient...
Etichete: too much work will kill me
Pe scurt, azi
Doua chestii care pot trece drept interesante pe ziua de azi:
- tocmai mi-am dat seama cate de tare am imbatranit de asta vara pana acum... Pe atunci eram cu vreo 15-20 de ani sub media de varsta a angajatilor din firma, acum mai am vreo doua saptamani si depasesc media. Ce-i drept, mi-am schimbat locul de munca intre timp...:)
- am observat un coleg dormind la birou, pe la ora 5 dupa amiaza... Si suntem intr-un
open space!!! Peste 100 de oameni in acelsai 'birou', separati de niste panouri de 1m inaltime, si de niste stalpi de rezistenta din loc in loc. Statea in fata calculatorului, si il vedeam cum ii cade capul. Asa cam cum ti se intampla in metrou daca esti foarte obosit (nu mie!!) sau la televizor. Nu credeam ca e posibil... Sa mai adaug ca respectivul tocmai si-a dat demisia?!? Macar are bun simt si se retrage singur...:)
In rest,
just an ordinary day... sedinte, conferinte, prezentari, telefoane, mailuri,
update-uri,
follow-up-uri,
review-uri,
overtime...
Am ajus ca C, sa scriu mailuri in engleza cu toate ca le adresez... doar lui. E semn ca obosesc si nu-mi mai pasa. Ma las dusa de val si nici nu mai am chef sa ma opun.
Etichete: too much work will kill me
Ghicitoare
Am intrat intr-un cerc vicios... Stau foarte mult la munca pentru ca n-am altceva mai bun de facut, si nu mai fac altceva decat munca pentru ca nu mai am timp sa-mi traiesc viata! Cum ies din jocul asta??
Am mai fost aici, parca reusisem sa scap... si totusi... parca tot nu era cum trebuie. Lipsea ceva, lipseste in continuare... si ceva imi spune ca daca as reusi sa plec la 6 de la serviciu tot nu m-as simti mai bine. Poate as fi ceva mai odihnita fizic, dar cu moralul nu cred ca sta mai bine. Macar asa n-am prea mult timp sa ma gandesc si sa-mi dau seama in ce situatie sunt...
Nici cu prietenii n-am timp sa ma vad. Nici de mailuri sau telefoane nu mai am timp. Unii sunt la fel de ocupati (sau poate si mai ocupati decat mine). Altii asteapta semne de la mine, asa cum s-au obisnuit. Dar eu refuz sa-i mai sun, chiar si atunci cand am timp!
Oricum, ei stiu ca le tolerez multe. Si ca o sa trec peste toate si tot o sa-i consider prietenii mei si maine. Pentru ca am atat de putini, incat n-am curaj sa-i tratez pe toti asa cum merita. Iar ei abuzeaza...
Exista un nume pentru asta...;)
Etichete: too much work will kill me
Noutati de pe front
Nu stiu de ce n-am mai scris. Din lipsa de timp probabil. Chiar am fost foarte ocupata, am muncit mult si in timpul pe care l-am mai avut liber am incercat sa ma odhinesc, sa mai recuperez din orele de somn care-mi lipsesc. Iarna ma seaca totdeauna de energie (cred ca am fost urs intr-o viata anterioara, ca am tendinta sa intru la hibernare cand vine iarna). Astept cu nerabdare primavara... sper sa vina cam intr-o luna!
Cred ca in cele din urma m-am integrat in noua echipa, am inteles care mi-e rolul... cel putin pentru moment. Inca mi-e neclar incotro o s-o iau dupa ce termin proiectul asta (prima faza s-a terminat, acum am inceput faza a doua... care e mult mai solicitanta, dar cu atat mai interesanta). Intre cele doua faze am facut si o vizita scurta la Bruxelles. N-am stat decat trei zile, aproape tot timpul l-am petrecut intr-o sala de sedinte, ascultand numai discutii in franceza (ba chiar am tinut si eu o prezentare in franceza... nu vreau sa comentez... ideea e ca oamenii au inteles ce-am vrut sa zic:)).
A fost foarte obositor si n-am avut timp sa vad mai nimic din oras, am mancat homar pentru prima data, am baut pere de 14 grade (e un bar cu peste 2600 de soiuri de bere, unde pe pereti poti vedea o multime de bancnote lasata de clienti - si mai nou este o bancnota din Ucraina pe care scrie SUPER CICI si una din India pe care scrie... nu conteaza...), am dat 65 EUR pe taxi de la aeroport pana la hotel si 42 de la hotel la aeroport, un tip din avion mi-a dat numarul lui de telefon (biletul l-am lasat in camera de hotel...), receptionerul de la hotel mi-a zis 'la revedere, o zi buna!' cand am plecat...
Si am avut aceeasi stare de deprimare la plecare, ca de fiecare data cand ma intrc acasa... (Interesant totusi ca atunci cand am aterizat in Bruxelles simteam nevoia sa aud pe cineva vorbind romaneste.)
Despre ceilalti, fostii colegi... Inca mi-e dor de ei, cu o parte am fost la munte de Revelion si m-am simtit foarte bine. (Ar mai trebui sa mentionez ca pe 30 dec. am fost cu amicul F si cu sotia lui in Poiana si ne-am dat cu placa, desi eram toti trei incepatroi.... a fost super, cred ca am prins cat de cat miscarea, am reusit sa fac o entorsa la mana dreapta si sa stau cu ea in atela de gips... dar tot mai vreau, am prins microbul!!) Cu altii ma mai vad din cand in cand la un cico sau ne mai scriem pe mail. N-am mai fost in vizita de pe 1 decembrie, dar probabil daca m-as duce si acum as ramane cu aceeasi senzatie de nostalgie, cu acelasi sentiment ca mi-e dor de ei si m-as intoarce oricand daca as avea ceva interesant de facut acolo. Am avut sentimentul asta imediat ce m-am intors din concediu (sau cum s-o numi mini-vacanta aia de Craciun si Revelion)... am avut chiar o depresie si la un moment dat imi venea sa plec de la birou, sau sa ma ascund intr-un colt si sa plang...
Am trecut peste, iar acum am atata treaba ca nu mai am timp de prostii;)
In rest, nimic nou pe frontul de vest... inca:(
Etichete: too much work will kill me
Un post... cat o luna intreaga
N-am mai scris de mult. A fost o luna incarcata, in care m-au incercat o multime de sentimente, si in care am pastrat sirul prin niste mailuri aproape zilnice cu Andra. E ciudat cum mi-e mai usor sa comunic cu cineva in scris decat fata in fata, si cum m-am apropiat de fata asta mai mult dupa ce n-am mai fost colege de birou... Traim niste vremuri tare ciudate din punctul asta de vedere...
As vrea sa fac totusi aici un rezumat scurt, cu ajutorul unor fragmente din mailurile catre ea:
17 Oct
[...] azi a fost a doua zi de 'munca'... respectiv prima zi de brain-washing [...] impresia e tot buna (chiar mai buna decat cea initiala). Sper sa nu fiu dezamagita mai incolo...
18 Oct
[...] Sunt dupa vreo...cateva beri (nu stiu exact cate, ca am pierdut sirul la un moment dat) si e cam tarziu.... si-s asa de varza de oboseala, ca nu vad bine pe unde sa ma arunc in pat mai repede (mai stii tu, ca n-a fost asa de mult... si practicam des oboseala asta in ultima vreme).
Si nici nu prea stiu ce sa raportez, ca asa un soc am avut azi.... Topicul principal a fost confidentialitatea datelor si informatiilor. Si sunt in stare de.... uimire sa zic...
[...] nici macar yahoo, sau gmail...nimic!!! Se monitorizeaza tot traficul (au firma special angajata pt asa ceva!!!!!!!!!). Nici mailuri personale pe adresa de firma.....NIMIC!!!
Si inca ceva: USB-ul si CD-ROM-ul sunt dezactivate!!!! Adica nema informatii aduse sau luate... Nici macar niste muzica nu pot sa-mi aduc si io sa ascult la srv:( Iar daca vreau sa-mi iau un material printat sa-l studiez acasa, trebuie sa cer aprobare.... In concluzie: puscarie......
19 Oct
[...] pot sa zic ca vizita [edit: la fostul loc de munca] mi-a facut bine, si m-au incurajat cu totii (inclusiv R si...the bigG). Ca eram tare 'plouata'.....
Si unde mai pui ca am avut onoarea sa-l vad si pe Luceafar!!!:):):):) Cu cioculet cu tot:)
24 Oct
[...] Ieri mi-a fost foarte rau, cred ca am avut o cadere de calciu, ca mi se mai intampla din cand in cand... mai ales cand schimb locul de munca:D (nu e o gluma, chiar cred ca exista si vreo explicatie logica pt reactia asta a mea...) Si i-am zis colegei de langa mine... de fapt am intrebat-o ce fac daca mi-e rau (nu te gandi ca e vreo pustoaica fara minte, e femeie cu copil acasa, sa tot aiba vreo 30 de ani). Si ce crezi ca mi-a sugerat? Sa-mi fac o programare la clinica!! Iar eu nici nu puteam sa stau in picioare...... Urmatoarea sugestie a fost sa stau jos si 'sa bag o ciocolata'.... Si asta a fost tot. Nici macar nu s-a mai gandit sa ma intrebe mai tarziu daca mi-am revenit....nimic!!
Vezi? [...] Nemultumitului....i se ia darul.....
In fine, asta e..... Avantaje si dezavantaje.....
25 Oct
[...] Chiar ma antreneaza trainingul asta de GB, sunt cativa tipi tare glumeti, mereu spun bancuri (regula e ca ala care ajunge ultimul dupa pauza sa spuna un banc... da asta e doar un pretext:))) Si toti pun intrebari, si dezbatem tot felul de idei de nici nu mai stim de unde am pornit cu o discutie...e chiar interesant.
M-am cam enervat azi ca am stat aproape toata ziua la Measure - mai exact la validarea sistemului de masurare... Chiar ma adusese in pragul disperarii, mai ales ca la majoritatea proiectelor nici nu faci asa ceva... Am trecut pana la urma si la Analyze, da' iar au inceput dezbaterile......si continuam maine.
Sunt cam derutata cu proiectul meu, ca nu prea stiu de unde sa-l apuc...
28 Oct
[...] Mesajul pe care mi l-a transmis d. ing. era ca daca vreau sa ma intorc sunt bine venita... any time:) Numai ca eu nu prea am de gand sa ma intorc. Acum chiar am inceput sa ma integrez, echipa mi se pare OK, am si iesit intr-o seara cu o parte din ei si m-am simtit super.
Eram asa obosita ca nici nu credeam ca-s in stare sa ajung pana acolo, da' m-am gandit ca nu e frumos sa refuz, sa nu par salbatica (nu ca n-as fi, da' nu tb sa se prinda ei din prima luna:D). Trebuia sa mergem in Jukebox la karaoke, numai ca acum e altceva in loc de Jukebox. Asa ca am ajuns in Music Club, unde canta o formatie rock. Si canta chiar bine, majoritatea piese de la U2, dar au mai fost si alte piese, pe unele nici nu le-am recunoscut. Si am dansat pana la 3 dimineata, de nici nu mai tineam minte ca eram obosita. Si la 7 wake up si back to work..... Am fost varza toata ziua de vineri.....da' nici ei n-aratau mai bine...;)
Mai nasol e cu proiectul pe care-l am de facut. De fapt nu e un proiect in sine, dar mi-ar fi convenit sa impusc doi iepuri dintr-un foc si sa fac si treaba pe care mi-au dat-o ei si sa fac si un proiect de 6 sigma ca sa-mi iau centura. Nu sunt foarte sigura ca merge, ca nu prea am date si nu prea am ce masura...ca sa iasa de-un 6 sigma..... Da' mai vad eu....... Intre timp s-a terminat si trainingul, din minitab n-am inteles mare lucru, da' cel putin am butonat si eu la el... am constata ca-l avem toti pe calculator!!
30 Oct
[…] sunt obosita varza, si racita....imi curg ochii, nasul....si cred ca am febra 40..... [...] o parte buna a febrei: m-a ajutat sa citesc niste proceduri in spaniola:D ce-i drept am luat si notite tot in spaniola, si probabil n-or sa ma mai ajute dupa ce-mi trece febra......;) da' asta e....
31 Oct
hehe... uitasem de halloween...
si chiar era decorata azi cantina unde am mancat, cu lumanari pe masa, si dovleci, si vrajitoare... si am mancat o supa pasata dedovleac (iach....nasoala, prea dulce pt o supa.....)
[...] am intels putin mai bine care o sa fie rolul meu in echipa... se pare ca pe zi ce trece ma lamuresc de cate un detaliu in plus.... pana la urma chiar o sa stiu exact ce am de facut!!! :)
02 Nov
[...] de meci [edit: Real Madrid – Steaua] nu vreau sa comentez....pacat ca au pierdut, ca meritau sa castige.... au jucat super, si io-s mandra de ei!!! mi-era asa o mila de bietu' Nicolita....ce ghinion a putut sa aiba......
05 Nov
[...] am fost cam ocupata wkendu asta... am avut si de lucru de la srv, si din pacate n-am apucat sa fac mare lucru...... si asta e tare nasol....
De lucru insemnand ca mi-am luat o multime de chestii de citit, ca sa ma pun cat mai bine in tema cu ce am de analizat eu acolo... da' n-am apucat sa parcurg nici un sfert.... E o multime, si eu sunt una singura...si nu stiu cand o sa apuc sa le fac pe toate....
Vineri am avut si o petrecere, a fost ziua unui prieten. Si am reusit sa ma culc pe la 5 jumate, chestie care m-a dat peste cap complet. La varsta asta nu mai sunt in stare sa pierd noptile asa, fara sa ma resimt.... si prin urmare sunt inca putin cam chiauna....n-am reusit sa dorm suficient. Deci situatia e scapata complet de sub control;)
Vineri seara m-a sunat si R. Vroia sa stie ce mai fac, cum imi mai merge... Dragut din partea ei:) Am tinut-o vreun sfert de ora la telefon, sa-i povestesc de proiectul meu, si de cat de speriata sunt, si ca mi-e teama ca nu am timp sa fac tot ce vor ei de la mine. Ca mi-au dat un deadline super strans, si e foarte multa infromatie de compilat, iar procesorul meu, saracu', dupa ce a dormit atata vreme.... nu mai reactioneaza cum trebuie:D
Ce-i drept avusesem o zi cam nasoala vineri, si cu training, si cu sedinte, si cu planificare pe urmatoarele saptamani.... Si eu eram cam speriata....
Intre timp mi-a mai trecut, nu mi se mai pare dracu chiar asa de negru...... Da' mai vad eu maine:D
06 Nov
[...] of, nu credeam sa ajung asa de repede la overtime din asta nesimtit... cand stateam [dincolo] pana la 8, macar stiam ca in 20 de minute sunt acasa.... aici mai trebuie sa ma tarai si pe drum o ora, de obosesc de 2 ori mai tare numai la gandul ca am atata distanta de parcurs pana acasa....:(
anyway... ar fi bine sa incetez cu vaicarelile astea, ca nu e frumos si eu nu suport cand altii fac asta...
07 Nov
[...] azi de exemplu.... am primit un mail de la sefu in care-mi zicea (in engleza, ca e mai cool, desi el e roman...) sa fac shadowing si la ceilalti membrii ai echipei, nu numai la ala de langa mine.... poate tb sa precizez ca 'sefu' sta la 2 metri de mine.... no comment....;)
(in caz ca nu pricepi ceva... am atatia sefi, ca nici nu-i stiu pe toti.... deci de-aia o data sefu e indian, alta data e roman, mai e din cand in cand si femeie, si uneori chiar MBB....... pt ca pana acum am numarat vreo 4-5 sefi, mai mult sau mai putin directi, si lista e deschisa.....:D)
09 Nov
[...] aveam de facut o prezentare vineri dupa masa, dar cum oamenii se pregatesc de plecat la munte, prezentarea s-a mutat vineri dimineata...
inca nu m-am apucat de ea (de fapt am desenat vreo 3-4 patratele in visio si cam atat...) si azi cand plecam de la srv, m-am intalnit in lift cu sefa cea mare, care mi-a zis ca asista si ea maine la prezentarea mea..... i-am zis ca nu maine, ci poimaine..... iar ea m-a lamurit ca in ultima sedinta au stabilt sa fie maine, ca vrea si ea sa asiste si vineri nu poate......:D
cred ca pe mine au uitat sa ma anunte..................:D:D:D
11 Nov
[...] Prezentarea mea de joi a fost totusi vineri:)) Din cauza asta am si plecat asa tarziu ieri, ca s-a terminat aproape pe la 6, si cum aveam niste chestii proaspete in minte am stat sa mai fac si un ultim process flow, ca sa nu imi pierd ideile pana luni. (Sa vezi ce ma mai distrez cu Visio..... tare bun prieten imi e!!!) Tin sa precizez ca nu-mi terminasem materialele pt prezentare, am lucrat pana in ultimul moment si tot mi-ar mai fi trebuit vreo 2-3 ore... Dar a fost de treaba C si m-a scos basma curata.... a zis ca nu mai continuam si cu partea a doua ca e deja f tarziu, si nu mai avem timp...bla bla.... adica nu m-a bagat la apa, si nici nu s-a luat de mine ca n-am terminat:D E baiat de treaba pana la urma.....cred....
M-a si laudat ca am facut treaba buna, da' s-a corectat repede..... si a zis ca e doar asa ca sa-mi ridice moralul....:D Si mai mi-a zis ca tb sa lucrez la stilul de prezentare, sa fiu mai hotarata si convinsa de ce zic, sa nu sune ca o intrebare.....ca eu sunt acolo sa le arat ca am inteles, nu sa ma rog de ei sa-mi dea o nota de trecere:D
[...]
Altfel e ok, macar ca am o multime de treaba si n-am timp sa ma plictisesc... Chiar imi amintea V (indianu) ca in primele zile ma plangeam de lipsa de activitate... Mi-a iesit pe nas:)
Mai ramane sa ma apuc si de cursurile de franceza, si o sa fie tacamul complet. Inca nu mi-au gasit curs, da' nu cred sa mai dureze mult.....
Etichete: too much work will kill me
Daily Report No.1
Cat pot eu de repede, impresiile dupa prima zi (cu bulleted points, ca un adevarat initiat intr-ale prezentarilor ppt ce sunt):
- oameni tineri, de am impresia ca media de varsta de 25 (rar mai vezi cate o cucuoana de vreo 40)
- la inceput am avut senzatia ca 90% sunt femei, da' cred ca m-am inselat... mai ales ca nu eram pe etajul de IT
- se vorbesc toate limbile pamantului pe acolo - era un curs in germana, venisera niste francezi, unii ziceau ceva de niste suedeza..... simt ca stau cam prost la capitolul asta
- sefa directa e romanca (cred ca vreo 35 de ani), angajata de vreo saptamana... mi-a facut impresie buna (am schimbat vreo 3 cuvinte cu ea), pare energica si hotarata
- sunt primul process engineer roman, restul sunt adusi short term din India
- birouri moderne, open-space, cu dotari de ultima ora (monitoare slim, of course), sala de mese, cantina inca n-au da' sunt destule pe la firmele din jur, cafea-ceai-chestii de-astea moca (nu mai vanez monede de 1000 si 5000)
- programul de la 9 la 5 jumate, cu pauza de masa 45' (de la 12)
- urmatoarele doua zile am program de new hire orientation, asa ca birou si calculator...mai dureaza... deci nu pot sa-mi instalez inca torfeul de otel;) si nici sa dau mailuri (desi nu stiu daca o sa risc cu mailurile la inceput, ca regulile par cam dure in ce priveste fluxul de informatii in afara companiei)
- apropo de asta, contractul m-a cam speriat, da' cred ca asa sunt eu mai speriata de felul meu... o multime de clauze de confidentialitate, de fidelitate si de alte treburi de-astea, de am impresia ca nu mai am voie sa vorbesc nimic cu nimeni, de teama sa nu scap vreun detaliu din asta 'confidential'...
Altceva nu-mi mai vine in minte acum... cam asta ar fi dupa prima (jumatate de) zi. In care am semnat acte, am facut analize si am citit o brosura (un soi de news letter al lor, ceva mai aratos decat ala cu care eram obisnuita;)).
Ar mai fi niste impresii despre traseul cu metroul, dar nu e timp acum. Data viitoare.
Etichete: too much work will kill me
Primul foc
De fapt al doilea, ca primul a fost discutia de vineri seara cu sefa.Care a fost OK. Prima reactie a fost sa rada, probabil era 'anesteziata' dupa toate meciurile din zi, asa ca nu mai avea resurse pentru mai mult la lovitura asta. Apoi a urmat o discutie, in care eu i-am explicat care-mi sunt motivele (cat de diplomat am putut) iar ea... n-a incercat sa ma faca sa ma razgandesc. A vrut doar sa se asigure ca plec la mai bine, ca nu ma pripesc. Pentru ca se astepta sa plec, fusese avertizata de cand m-am mutat in departamentul ei, adica acum vreo cinci luni. Spera doar ca n-o sa se intample asa de repede.Cred ca a inteles cate ceva din ce i-am spus. Din pacate nu cred s-o ajute prea mult pe viitor, pentru ca-s atatea probleme in firma asta din punctul de vedere al unui tanar angajat care vrea sa invete multe si sa urce repede... incat n-are ea cum sa-i tina pe loc pe viitorii ocupanti ai unui post de BI specialist, sau cum s-o mai numi.M-am simtit putin cam prost ca nu i-am spus exact unde plec si ca voi continua sa invat si sa foloses 6 Sigma (si ca mai sper si la o certificare intr-un viitor apropiat). M-am simtit putin ca o tradatoare, si cred ca asta o sa-i lase un oarece resentiment (faptul ca i-am ascuns o parte din adevar, vreau sa zic). Dar asta e... atat m-am priceput, atat am facut... Data viitoare sper sa ma pricep mai bine.Si azi, cum ziceam, al doilea foc - o discutie foarte interesanta cu fostul meu director, de la Financiar (AD). Care mi-a zis ca sunt o pierdere valoroasa pentru firma, si ca el nu m-ar lasa sa plec. E putin cam tardiva aprecierea asta, avand in vedere ca n-a schitat nici un gest atunci cand s-a discutat mutarea mea la BI. Atunci era momentul sa-mi spuna ce nu fac bine indepartandu-ma de financiar, ca asta e domeiul din care se scot cei mai frumosi bani in piata actuala, ca asta imi ofera un confort si o stabilitate, ca asta stiu sa fac, si fac bine, am cap si cunostintele necesare, si e pacat sa renunt pentru niste vise trecatoare specifice varstei. Prea tarziu, imi pare rau. Acum nu cred ca se astepta sa ma razgandesc. I-am si zis ca ar fi cea mai mare prostie, avand in vedere ca am mai avut o tentativa de plecare, dupa care nu mi-a mers tocmai bine (cam anul trecut pe vremea asta). Sa fac a doua oara aceeasi greseala ar fi dovada clara de prostie!! (Ceea ce sper ca nu e cazul...)In schimb mi-a dat niste sfaturi, care cred ca-mi prind bine, avand in vedere ca sunt inca derutata si indecisa in ceea ce priveste viitorul meu profesional (ca si cel personal de altfel), la fel de derutata ca acum un an, cand am avut aceeasi discutie cu AD. Mi-a zis ca-mi ureaza succes, ca spera sa-mi fie bine acolo unde plec, si spera ca macar sa ma apuc de ACCA. Si daca fac asta, ma lasa sa ma joc linistita vreun an-doi cu 6 Sigma, ca sunt asigurata; n-o sa dispar din piata.I might just do that!Cel putin nu mi-a zis (cu aerul ala gretos de fals) ca spera sa pastram legatura. Cum au facut altii, de care nici nu vreau sa cometez.Cred ca-s vreo doi-trei oameni care ar vrea cu adevarat sa pastreze legatura cu mine dupa ce plec. Si eu cu ei.Etichete: too much work will kill me
A inceput numaratoarea inversa...
Ei gata! Cautarea a luat sfarsit. In cele din urma am acceptat o oferta si sper ca n-o sa regret (prea curand)… Era vremea pentru o schimbare si nu puteam s-o mai aman la nesfarsit. Si macar un lucru e sigur: intr-o companie tanara, intrata de un an pe piata romaneasca, aflata in plina expansiune, n-am cum sa nimeresc prost.Inca n-am anuntat oficial, vreau sa las surpriza pentru ultima zi a saptamanii, ca sa aiba timp sa dospeasca peste weekend inainte sa inceapa ‘tragerile’. Dar am anuntat pe cine era mai important, pe amicul F din Franta. El a fost de fapt cel care mi-a zis ‘Du-te, nu mai sta pe ganduri… Si ia-ma si pe mine daca poti!!’ Si asa m-am hotarat. Imi pare rau doar ca plec inainte sa se intoarca el… ca nu mai apuc sa-i fac o vizita in biroul care mi-e atat de drag…
Acum cel putin pot sa-mi linistesc constiinta. Sa ma eliberez de senzatia ca fur pe cineva, ca sunt platita degeaba… si ca ma irosesc. E drept ca mai e un hop de trecut: respectiv predarea celor doua proiecte pe care le am in lucru si care, fie vorba-ntre noi, nu sunt tocmai… muncite… (Dar nu din vina mea, desigur – n-am primit sprijinul de care am avut nevoie, n-am avut informatii…)De-acum lucrurile se schimba. Pana acum m-am odihnit, de luna viitoare va trebui sa-ncep sa ard din energia acumulata. S-a terminat si cu somnul dulce de dimineata (ce fericire sa te poti scula la 7.30 si sa faci 20 de minute pana la servici!!). Si cu pauzele interminabile de cafea/tigara (a se citi barfa). Si… cam atat pot sa spun de bine despre situatia actuala…Despre ce urmeaza… intr-un post viitor, cand o sa stiu ceva concret. Pana una alta n-am decat un job description (din care inteleg cam jumatate…) si data de incepere: 16 octombrie (ora inca n-o stiu, si chiar ma gandeam sa nu ma trezesc cu vreo surpriza… ar putea sa fie 8, sau 9, sau…de ce nu 12, sau 16… nu scrie nicaieri nimic concret in sensul asta…). Si mai stiu ceva: ca o sa pot sa ma laud si eu ca sunt inginer!! O sa zic ca in filmele cu James Bond: ‘I’m an engineer. Process Engineer!’ :D (Era un vis mai vechi de-al meu…)Etichete: too much work will kill me
Delegation of Authority
Un concept extraordinar!! Atata vreme cat ai pe cine sa-l aplici. Si atata vreme cat esti in stare sa-l aplici...Sunt manageri intre manageri. Unii stiu meserie foarte bine, dar nu stiu sa conduca oamenii. Altii n-au habar despre ce trebuie sa faca, dar se poarta excelent cu oamenii, stiu sa le castige increderea si respectul si sa-i tina in mana. Mai sunt si unii care nu bifeaza la nici o categorie, dar de astia sa ne fereasca soarta...Dar cand seful are la indemana unealta cea mai buna - delegarea competentelor - de ce se incarca cu toate sarcinile din lume si face el toate treburile, de frica sa nu scape cumva vreun detaliu care sa supere pe cineva mai sus? Cred ca in termeni mai tehnici se cheama micromanager. Asta mi se pare un defect foarte mare pentru un manager. Si cred ca e destul de greu sa-l depaseasca.Dar daca are in subordine un suflet bun ca mine, care sa-i aminteasca de defectele lui din cand in cand... E bine... Ca odata ce-si reaminteste, foloseste imediat unealta.Si cred ca ghiciti catre cine se indreapta prima sarcina care se deleaga!!!Etichete: too much work will kill me
Limitele bunului simt
De ce totdeauna iarba din curtea vecinului e mai verde, jobul unui strain de la TV e mai interesant, mai challenging, mai rewarding, tara in care nu pot intra ca n-am viza este exact locul in care mi-ar placea sa traiesc toata viata...??
Si de ce cand iarba din gradina mea capata aceeasi nuanta cu a vecinului nu mai vreau iarba ci dale de piatra, sau cand reusesc sa ma angajez pe un post exact ca al strainului de la TV gasesc ca este plictisitor si colegii – niste looseri, sau cand nu mai am nevoie de viza ca sa ajung in tara respectiva mi-au pierit din minte toate motivele pentru care ma fascina tara aia...??
De ce se joaca viata asta cu noi asa? Sau noi ne jucam cu ea? Cu noi insine??
Inteleg si accept ca e normal si chiar de dorit sa vrem mereu mai mult decat avem. Dar nu exista oare niste limite? Cum ne dam seama de ele, cine stabileste cand trebuie sa ne mai si oprim pe drumul asta catre mai mult, mai bine, mai frumos...?
Probabil ca un raspuns la toate astea s-ar invarti in jurul lui ‘asa e legea firii’ si ‘totul se bazeaza pe bunul simt al fiecaruia’.
Dar totusi...
Cat e normal sa stai pe un job pana sa-ncepi sa cauti altul? Exista niste limite general acceptate de satisfactie pe care trebuie s-o obtii de la job ca sa stai, si odata ce nu te mai incadrezi in limitele alea sa ‘ai voie’ sa cauti altceva fara sa pari un tradator? Si atunci cand incepi sa cauti de ce intreaba toti de ce vrei sa pleci de la actualul loc de munca?? Nu-i evident, nu plecam toti din aceleasi motive, pentru ca vrem mai mult, mai bine, mai frumos...?
Si daca si angajatorul face parte din acelasi univers, guvernat de aceleasi legi ale firii ca si noi... n-ar fi normal sa se sature si el de noi la un moment dat? Adica, daca nivelul nostru de performanta nu creste exponential cu timpul petrecut in firma respectiva, n-ar fi de asteptat ca el sa caute ceva mai bun, mai eficient, mai operativ, mai creativ...? Ar trebui considerat un tradator in cazul asta?
Mie s-ar putea sa-mi spuna bunul simt cand ar trebui sa plec... Dar firmei? Are si ea notiunea asta de bun simt? Daca are, inseamna ca e mai cu bun simt decat mine, ca inca nu m-a trimis la plimbare...Etichete: too much work will kill me
