Am plecat.
Inca o 'calatorie de afaceri'. De data asta dureaza mai mult – suficient ca sa ma faca sa nu-mi mai doresc plecarea. Stau aproape 4 saptamani - si stau e un fel de a spune… O sa ma ‘plimb’ intre Bruxel si Amsterdam (cu trenul, ca-i mai ieftin).Se prevede foarte multa treaba, mai vrem sa ne si distram pe cat posibil, asa ca nu prea o sa am sanse sa recuperez somnul cu care sunt in continuare in urma… Ultimele doua saptamani au fost groaznice, iar de cand s-au decis sa ma trimita cu echipele in training chiar n-am mai apucat sa dorm decat 5-6 ore pe noapte (si sa muncesc 12-13 ore pe zi).
Decizia s-a luat acum o saptamana, data de plecare s-a schimbat de vreo trei ori de atunci, iar eu sunt complet ametita si nici nu stiu pe ce lume ma aflu. Am fost la un milimetru de a pierde avionul… asta ca sa demonstrez cat de tare imi doream sa plec…
Zborul a fost intarziat cu o ora (din pricina vremii) si pe tabela din sala de asteptare a stat scris tot timpul ‘delayed’. Am asteptat sa scrie ‘check in’… ca eu asa credeam ca trebuie… pana cand am vazut ‘boarding’ si am zbughit-o. Doamna de la Tarom s-a uitat lung la mine - nu-i venea sa creada ca vin asa tarziu - si mi-a zis ca nu se mai poate face nimic, formalitatile s-au incheiat si pasagerii sunt deja la bord. Foarte hotarata… Faptul ca pe tabela aia n-a scris nici o secunda 'check in' nu parea sa insemne ceva pentru ea.
Nici mie nu-mi venea sa cred ca am pierdut avionul dupa ce am stat in sala de asteptare o ora si jumatate. Am insistat putin, am vazut ca nu cedeaza... si mi-a venit inspirata idee sa-i cer sa vorbesc cu superiorul ei. L-a sunat si s-a rezolvat. Am trecut de punctul de control in cea mai mare viteza, au adus un autobuz special pentru mine la poarta...si iata-ma-s in avion. Fara mancare, ca a trebuit sa semnez ca accept sa calatoresc fara... probabil se numarasera deja portiile, si nu mai puteau trimite una special pentru intarziata 'doamna P.'... Mare paguba... Mai am un hop de trecut, si anume recuperarea bagajului... Sper sa nu am gura aurita, dar tare mi-e teama sa nu fi ramas prin Otopeni (ca n-a fost cu mine in autobuz) si sa mi-l trimita maine.....sau never.... Doamne fereste!!!
In alta ordine de idei, planul pentru restul lunii suna cam asa:
- maine si poimaine sunt in Bruxel cu echipa de Belgia ca sa le fac introducerea in peisaj si sa vad cum porneste trainingul
- marti seara plec la Amsterdam sa fac acelasi lucru si acolo pentru echipa de...evident.. Olanda
- in weekend ar trebui sa dam o fuga la Londra (posibil sa renuntam...)
- saptamana urmatoare ma intorc la Bruxel sa urmaresc mai indeaproape evolutia trainingului si sa pregatesc toate materialele pentru prezentarile finale
- apoi iar la Amsterdam unde, in plus, mai trebuie sa tin si eu niste traininguri de sistem la cei de acolo
- intoarcerea acasa - probabil pe 29, noaptea tarziu (adica deja pe 30)
Vedem cat se respecta din ce s-a planuit pana acum... Probabil ca tot ce tine de munca, si mai nimic din ce tine de distractie. O sa raportez cat pot de des.
Etichete: too much work will kill me
0 Comments:
Trimiteți un comentariu
<< Home