miercuri, septembrie 06, 2006

Limitele bunului simt

De ce totdeauna iarba din curtea vecinului e mai verde, jobul unui strain de la TV e mai interesant, mai challenging, mai rewarding, tara in care nu pot intra ca n-am viza este exact locul in care mi-ar placea sa traiesc toata viata...??

Si de ce cand iarba din gradina mea capata aceeasi nuanta cu a vecinului nu mai vreau iarba ci dale de piatra, sau cand reusesc sa ma angajez pe un post exact ca al strainului de la TV gasesc ca este plictisitor si colegii – niste looseri, sau cand nu mai am nevoie de viza ca sa ajung in tara respectiva mi-au pierit din minte toate motivele pentru care ma fascina tara aia...??

De ce se joaca viata asta cu noi asa? Sau noi ne jucam cu ea? Cu noi insine??

Inteleg si accept ca e normal si chiar de dorit sa vrem mereu mai mult decat avem. Dar nu exista oare niste limite? Cum ne dam seama de ele, cine stabileste cand trebuie sa ne mai si oprim pe drumul asta catre mai mult, mai bine, mai frumos...?

Probabil ca un raspuns la toate astea s-ar invarti in jurul lui ‘asa e legea firii’ si ‘totul se bazeaza pe bunul simt al fiecaruia’.

Dar totusi...

Cat e normal sa stai pe un job pana sa-ncepi sa cauti altul? Exista niste limite general acceptate de satisfactie pe care trebuie s-o obtii de la job ca sa stai, si odata ce nu te mai incadrezi in limitele alea sa ‘ai voie’ sa cauti altceva fara sa pari un tradator? Si atunci cand incepi sa cauti de ce intreaba toti de ce vrei sa pleci de la actualul loc de munca?? Nu-i evident, nu plecam toti din aceleasi motive, pentru ca vrem mai mult, mai bine, mai frumos...?

Si daca si angajatorul face parte din acelasi univers, guvernat de aceleasi legi ale firii ca si noi... n-ar fi normal sa se sature si el de noi la un moment dat? Adica, daca nivelul nostru de performanta nu creste exponential cu timpul petrecut in firma respectiva, n-ar fi de asteptat ca el sa caute ceva mai bun, mai eficient, mai operativ, mai creativ...? Ar trebui considerat un tradator in cazul asta?

Mie s-ar putea sa-mi spuna bunul simt cand ar trebui sa plec... Dar firmei? Are si ea notiunea asta de bun simt? Daca are, inseamna ca e mai cu bun simt decat mine, ca inca nu m-a trimis la plimbare...

Etichete:

posted by kit @ 11:06 p.m.