I'm NOT sorry!
Yes, I’m the shallow one that cannot understand how the hair-dresser is such an accomplished character. I am the one that judges people by what they do. If what you do does not represent who you are, why the hell do you do it? Don’t tell me that you don’t have a fucking choice… There’s always a choice. That’s what got me into this mess: making all the wrong choices, every bloody time. I wonder how long until I would have had it with everything, until I get fed up with all the bullshit and the disappointments, until I pass on to a different state… and what state would that be...
Am I really to be blamed if I can’t fall in love with a guy who works as a salesman in a retail store? Even if he is clever, good looking and fun… I simply can’t imagine myself spending cosy evenings with someone who wakes up after 10 a.m., goes to a job suitable for a sub-unitary IQ, and then spends the evening/night in a friend’s bar, dancing and drinking vodka till 6 in the morning. All this seems OK for the weekend, for holidays, for teenagers… but not for ‘
him’…
Should I be sorry for being who I am? Should I apologize for thinking this way? It seems to be driving people away, and I probably should be considering changing perspective.
But then again….
you’ve obviously mistaken me for someone who gives a shit… :D
Etichete: fucking fate, what's love
Life in pictures
Stolen from Stingo, again :)
The name of the game: go to Google Images, search for your answer, pick one image from the first page and post!
1. My favourite colour:
2. The name of a past love:
3. My major in Uni:
4. My first name:
5. My last name:
6. The place I was born:
7. Where I will be on my next birthday:
8. A place I'd like to travel to:
9. My nickname:
10. My granny's name:
Etichete: bullshit
Rrrrrrrrrring, please!
I'm too old and blazee for this game. Looking at a phone, waiting for it to ring...
I don't even know what to tell him. Nor what I hope to hear, for that matter. I'm even a bit worried of what I might find out, scared that it may turn out to be just a summer storm... Or that I may have become too weird - or rather antisocial - for such things.
Now, that would be the quickest revenge of faith, and the least creative one too.
Etichete: fucking fate
Forta
L-am vazut de cand am intrat. Statea singur la bar, relaxat, parea ca nu are nici o egatura cu restul lumii. Nu era dintre invitati, ci mai degraba unul 'de-al casei', care venise sa-si petreaca seara linistit, cu prietenii lui (care sunt proprietarii barului).
Am aflat mai tarziu ca se cunostea cu o parte din invitati, fusese coleg de scoala sau de liceu cu unii dintre ei. Dar era o coincidenta. Ii spuneau Beni cand erau mai mici :)
A dansat toata noaptea, fara sa se simta ciudat din cauza ca dansa singur langa bar, in timp ce peste 30 de invitati stateau pe canapele de parca erau la opera sau la priveghi. Nu statea o secunda, el punea si muzica, dansa, isi prepara singur bautura (pe baza de vodka) si fuma tigara de la tigara.
Am avut noroc ca a venit si J., cu care am dansat in capatul opus al incaperii...tot cam toata noaptea. Restul 'doamnelor' se uitau la noi de parca eram vampele care voiau sa le fure sotii.
As if...J. a plecat devreme, mai era asteptata la o petrecere. Am ramas sa dansez in continuare, singura sau cu inca vreo doua-trei 'doamne' care se mai dezmortisera oleaca. Spre 4 dimineata a venit si el sa danseze cu noi. Am facut cunostinta, am comentat putin despre lenea care i-a cuprins pe toti... Cu o seara inainte fusese ziua lui, si facuse petrecerea tot acolo. Mult mai reusita decat asta, normal :)
Mai aflasem intre timp ca e
single, ranit in aripa (de cineva cu care era de cand era 'mic')...
E genul care petrece mult, in fiecare saptamana, pana dimineata. A baut singur aproape o sticla de vodka si ziceai ca abia venise la petrecere. Si a fumat vreo trei pachete de Marlboro. Pare sa -si traiasca viata
like there is no tomorrow.
Mi-a cerut numarul de telefon, cu promisiunea ca o sa ma invite la o petrecere 'adevarata' intr-o sambata.
Etichete: fucking fate
They put a spell on me
In seara asta nu pot sa zambesc, pentru ca am uitat de ce. Nu mai stiu pentru ce puteam sa ma bucur. Nu mai vad sensul lucrurilor, de fapt nici nu mai cred ca exista vreun sens pentru ceva...
Mi se pare ca ma lupt cu inertia. Si n-are rost. N-o pot invinge. Sunt prea slaba, prea lipsita de putere, ca sa am vreo sansa sa inving. Am nevoie de o interventie din afara care sa strice echilibrul asta blestemat. Si forta nu mai vine...
Am o casa, familie, am o slujba si m-a inzestrat Dumnezeu cu o multime de calitati. Si totusi nimic din toate astea nu m-au putut face sa zambesc in seara asta. E drept, casa o impart cu familia cu care ma cert tot timpul din cauze mai serioase sau mai stupide, la slujba ma lupt cu morile de vant si si asta ma seaca de energie zi de zi, iar calitatile sunt contrabalansate de un numar considerabil de defecte. Dar nu de asta am uitat za zambesc azi.
In drum spre casa am intalnit trei pisici. Alergau spre mine. Si lor le era frica.
Etichete: fucking fate
De Boboteaza
Eram intr-un tren, o enormitate de masinarie, care mi se parea a fi foarte greu... cu niste vagoane imense, dintr-un fier masiv (daca se zice asa). Nu-mi aduc aminte de unde veneam, posibil sa fi avut oarece legatura cu Manchester (desi nu stiu de ce ar fi avut...), cu un stadion, cu un meci de fotbal...
Am hotarat sa cobor la un moment dat. Eram intr-un orasel amarat, cu oameni ciudati, care-mi pareau periculosi. Sradutele imi erau cunoscute intr-un fel, dar totusi aveam o teama ca de necunoscut... Si mi-era frica de oamenii din jurul meu, nu stiam cum sa ma feresc, pe unde sa merg ca sa nu ma vada. Nu aveam nici un bagaj, cred ca mi-l furasera in tren, sau inainte sa iau trenul ala... N-aveam nici un ban, nu stiam unde sunt si incotro ar trebui s-o iau ca sa ajung macar intr-un loc cunoscut, care sa-mi inspire siguranta.
In momentul asta orasul imi parea un fel de Eforie, desi 'era localizat' undeva mai jos de Vama. Si parea a fi fundul lumii.
Dupa ce am traversat cateva stradute si o piateta, si m-am intors din drum la un moment dat... m-am oprit intr-o statie de autobuz. Nu eram sigura ca e directia cea buna, dar trebuia sa fac ceva cat mai repede. Era mai periculos sa stau pe loc decat sa iau autobuzul in directia gresita.
Drumul s-a transformat intr-o alta calatorie cu trenul. Asta era mai
'light', cred ca din lemn, foarte 'aerisit'. Mergea pe un camp pustiu. Era si o baba nebuna care se tinea de mine scai, si de care-mi era teama. Nu stiam cum sa scap de ea... Am hotarat brusc sa cobor din tren, acolo unde ne aflam, in mijlocul campului. Eram sigura ca n-o sa coboare dupa mine, si nici nu mi se parea periculos ce faceam.
Am ridicat un oblon din lemn si m-am pregatit sa cobor. Uitandu-ma spre camp, am vazut o tabara in care o multime de tineri petreceau si se simteau bine. Era o casa de piatra in mijloc, nu foarte mare, inconjurata de o multime de 'colibe' din lemn, ca niste corturi. O parte din tinerii de acolo stateau nemiscati si se uitau spre mine, asteptand sa cobor. Parca stiau ca trebuia sa vin, si se bucurau foarte tare sa ma vada. Tinerii nu erau altii decat una din echipele pentru care am tinut niste traininguri saptamanile astea (si cu care am avut niste conflicte destul de urate...).
M-au primit cu bucurie in casa cea de piatra, mi-au dat sa mananc si m-au indrumat spre un loc unde sa ma spal, apoi unul din ei m-a luat in brate si m-a dus in 'coliba' lui sa dorm. Ma simteam asa de ocrotita, era asa de bine....si mi-a parut asa rau ca m-am trezit...
Si tot visul asta se intampla in noaptea in care trebuia sa-mi pun busuioc sub perna, ca sa-l visez pe Fat Frumos... Noroc ca nu mi-am pus ;)
Etichete: dreams
Random Thoughts
Am visat ca ma mutam cu C. intr-o garsoniera cat un
show-room, ca probam niste cizme pana la fund, cu degetele decupate, ca aveam vizita de la client si le tineam o prezentare
en francais (sau era
English?...nu mai stiu), si ma certam cu unii dintre ei mai nedisciplinati, ca ma luptam cu niste extraterestri si nici macar nu stiam cum se folosesc armele pe care le aveam.
Adormisem nedemachiata, dupa ce ajunsesem acasa la 10 aseara. Zi lunga ieri, noapte agitata...
Mai pe seara merg cu B. in IKEA. Daca tot ne-am hotarat amandoi sa ne redecoram camerele, mergem in recunoastere, sa facem rost de idei :) si sa estimam bugetul.
L. a plecat in Austria si am redus comunicarea la minim. Avea avion joi la 9 dimineata, si au decolat vineri la 14... Cred ca e un pachet de nervi, si vacanta e compromisa.
Etichete: bullshit, dreams
SMS de la L.
Azi dimineata, la 6:27.
Ninge ca-n povesti... un fulg, doi, trei... o mie... Nu stiu daca e episodul intai dintr-un basm sau daca doar a venit iarna... Sa faci oameni de zapada frumosi si cuminti ;)
N-am facut.
Etichete: bullshit
Za Date
Un frig cumplit, bate un vant si-ti viscoleste toata zapada in fata….o vreme deosebita. Si tocmai pe vremea asta am ales eu sa ies cu B, dupa ce se roaga de mine de trei saptamani sa iesim la un ceai.
Dar a fost frumos. Aerul rece mi-a prins bine, si masina lui incalzita a fost cu atat mai apreciata ;). Mi-a adus si bomboane :) si ma astepta la metrou – n-a stat ca jmekerul in masina in timp ce eu inotam prin zapada. (N-am vrut sa ma ia de acasa, ca mi-e lene sa explic unde stau, si nu ma pricep sa dau indicatii prea exacte.)
Am baut un ceai in Rendez-Vous. Am vorbit despre toate prostiile, m-am simtit bine, am ras, m-am relaxat... Am mai vorbit si despre serviciu, ca nu ne puteam abtine. (
As we don’t have a life outside the company anyway, it would have been difficult not to :D)
Data viitoare poate ne incumetam sa gasim 'Ceai la Cotroceni'. ;)
Etichete: friends
Refreshing
Bine ca am trecut de zilele deprimante de sfarsit de an. E uimitor cum, imediat ce s-a schimbat anul, mi s-a shimbat si mie dispozitia.
Petrecerea a fost reusita, ne-am distrat, am dansat si am cantat pana la 6 dimineata. L si cu mine am fost sufletul petecerii, cum ii place ei sa zica. :) Am facut si o multime de poze (mai mult ea – poze cu mine)... pe scurt, am inceput cu bine anul.
Plus, I have a date... ;) Nu este chiar un
date, ies cu un coleg, si sper ca nici el nu-si inchipuie ca e altceva decat un ceai si-o poveste.
But still...it so feels like a date... Probabil pentru ca n-am mai iesit de prea multa vreme cu altcineva decat L sau fostii colegi...
Etichete: bullshit
