Gen Y
Am iesit joi seara cu niste colegi (de fapt colege, am iesit 'ca fetele' si mi s-a parut ok dupa multa vreme de iesit numai 'ca fetele') cu care am participat la un training, si cu 'profa'. Laura este o tipa super, plina de viata si foarte vorbareata. Am ras toata seara - ne-a spus o multime de bancuri, cu sau fara perdea...
Laura e omul care a facut aceeasi scoala ca mine, si totusi are un job super, pe care-l face cu placere, e motivata, se implica intr-o multime de lucruri si nu i se pare ca-si iroseste viata pentru un job. Cand am asistat prima data la prezentarea ei m-am gandit ca-s o fraiera daca vreau la 28 de ani sa ma apuc de programare (sau de arhitectura, sau de orice altceva, cat se poate de indepartat ca profil de ce fac acum), dupa ce mi-am bagat 10 ani in cap contabilitate. Ca pot sa gasesc bucuria si in meseria asta, ca in oricare alta dealtfel, numai sa vreau si sa fiu in stare s-o caut... Si ca nu trebuie sa-i arunc la gunoi pe acesti 10 ani doar pentru ca sunt acum nefericita. Ca...
chances are...voi fi la fel de nefericita si dupa aia, daca nu si mai...
Revenind la seara de joi... Ne-a povestit cum a tinut ea o prezentare despre generatia Y - ocazie cu care mi-am dat seama ca eu sunt undeva intre generatii. De fapt, dupa unele surse igrecii incep prin '89, dupa altele prin '79. Deci ramane la latitudinea mea daca ma incadrez intr-una sau alta din 'clase'... si daca stau bine sa ma gandesc, ma simt destul de
whY, desi cu influente puternice dinspre icsi. Mai fac ceva documentare pe subiect, si ma decid mai tarziu ;) Si inca ceva: ai mei sunt generatia
'builders'!!! (Asta e grav...)
In ultima parte din prezentarea a facut o comparatie intre igreci si colegii lor mai mari, cu un exemplu foarte sugestiv: 'Stiti care e diferenta dintre caini si pisici?' Pe un caine il hranesti, il ingrijesti, il scoti la plimbare... si el se va uita la tine cu recunostinta, si se va gandi: daca omul asta face toate astea pentru mine,
then he must be God! Si pe pisica o ingrijesti, ii dai sa mamance, o duci la veterinar sa-i faca vaccinuri si la stilist sa-i curete blana... si ea se va gandi semeata: daca omul asta face toate astea pentru mine,
then I must be God!
Nice evening... m-am simtit bine, mi-a dat un impuls... Trebuie sa incep sa inteleg ca sunt o zeita, si ca trebuie sa ma comport ca atare, ca si ceilalti sa ma trateze
as such :D
Si ca sa pot incepe sa ma simt asa, am extras cateva din caracteristicile generatiei (despre care trebuie sa fiu constienta ca le posed, ca ma definesc):
- high-performance and high-maintenance
- believe in their own worth
- have the speak-your-mind philosophy
- are willing and not afraid to challenge the status quo
- for them, work-life balance isn't just a buzz word - part of the attraction of a job for Generation Y is the lifestyle it will afford
- a generation of multitaskers
- line between work and home doesn't really exist - they just want to spend their time in meaningful and useful ways, no matter where they are
- taking time off to travel used to be a résumé red flag; today it's a learning experience
- friendship is such a strong motivator for them that Gen Y workers will choose a job just to be with their friends
- look for social consensus instead of pushing the limits of taste
- to build relationships with Gen-Ys you have to walk the talk, it can’t be just words
Etichete: too much work will kill me
Senin
Acum o saptamana ma plimbam pe strada si ma umpleam de energie de la copacii infloriti, care ma trezesc in fiecare an la viata.
Ieri ma uitam pe fereastra la birou si vedeam muntii!! A fost o atmostfera atat de curata si de inghetata, incat chiar le vedeam crestele acoperite de zapada.
Azi m-a sunat S. Dupa ce nu l-am mai 'deranjat' de aproape o saptamana. Oare de ce nu ma lasa in pace? Si eu de ce nu sunt in stare sa ma tin de promisiune, si sa nu-i mai raspund? Chiar incepusem sa mi-l scot din sistem, desi (intamplator) l-am visat azi noapte. Incepusem sa inteleg ca s-a terminat, si chiar sa ma simt bine cu situatia asta. Singura problema pe care o mai am e ca trebuia s-o anunt si pe maica-mea la un moment dat, si stiu ca oricum i-as spune-o tot o sa se bucure si o sa-mi arunce un
'I told you so' care ma scoate din sarite...
Etichete: bullshit
I am unique
Un test furat de la Stingo, ca de obicei. Spune niste chestii despre mine, in mare parte adevarate. Nu stiu la ce-mi ajuta acum, dar poate alta data... ;)
Nu trebuie decat sa raspund la doua intrebari, si pe baza raspunsului sunt incadrata intr-o anume categorie. Se pare ca sunt un 'patru'. Numarul in sine nu cred ca are vreo importanta, doar explicatiile aferente.
***
So, I'm a FOUR (aka "The Romantic") and "I am unique".Romantics have sensitive feelings and are warm and perceptive.
How to Get Along with Me - Give me plenty of compliments. They mean a lot to me.
Be a supportive friend or partner. Help me learn to love and value myself. Respect me for my special gifts of intuition and vision. Though I don't always want to be cheered up when I'm feeling melancholy, I sometimes like to have someone lighten me up a little. Don't tell me I'm too sensitive or that I'm overreacting!
What I Like About Being a FOUR
- my ability to find meaning in life and to experience feeling at a deep level;
- my ability to establish warm connections with people;
- admiring what is noble, truthful, and beautiful in life;
- my creativity, intuition, and sense of humor;
- being unique and being seen as unique by others;
- having aesthetic sensibilities;
- being able to easily pick up the feelings of people around me.
What's Hard About Being a FOUR
- experiencing dark moods of emptiness and despair;
- feelings of self-hatred and shame;
- believing I don't deserve to be loved;
- feeling guilty when I disappoint people;
- feeling hurt or attacked when someone misundertands me;
- expecting too much from myself and life;
- fearing being abandoned;
- obsessing over resentments;
- longing for what I don't have.
FOURs as Children Often
- have active imaginations: play creatively alone or organize playmates in original games;
- are very sensitive;
- feel that they don't fit in;
- believe they are missing something that other people have;
- attach themselves to idealized teachers, heroes, artists, etc.;
- become antiauthoritarian or rebellious when criticized or not understood;
- feel lonely or abandoned (perhaps as a result of a death or their parents' divorce).
FOURs as Parents
- help their children become who they really are;
- support their children's creativity and originality;
- are good at helping their children get in touch with their feelings;
- are sometimes overly critical or overly protective;
- are usually very good with children if not too self-absorbed.
Etichete: bullshit
Broken
Jucaria mea cea noua e stricata. Eu am reusit performanta. Si nici macar nu implinise o luna.
N-a fost prea urat, dar am ramas putin 'traumatizata'. Cu ghilimelele de rigoare, pentru ca nu e vorba de vreo trauma propriu-zisa, doar ca acum mi-e frica sa ma mai joc cu ea. Mi-a zis S. ca sunt prea nervoasa la volan, ca conduc ca o disperata si nu e cazul, mai ales ca n-am nici un pic de experienta. Si asta m-a marcat mai tare decat evenimentul in sine.
Bineinteles, cum am busit-o n-am fost in stare sa gandesc mai departe decat sa pun mana pe telefon si sa-l sun pe S. A venit in 10 minute, si a mers cu mine sa declar intamplarea. A facut misto de mine toata seara, in stilu-i caracteristic... Normal ca nu pot sa ma supar pe el, ii stiu glumele si-mi sunt chiar dragi. Ma obisnuisem cu ele. Si el stie asta, si stie ca poate sa le faca cu mine.
Ma bucur ca m-am gandit sa-l chem, pentru ca m-a indrumat sa fac ce trebuie.
Dupa ce am busit-o, am rugat pe un tip sa ma ajute s-o scot de acolo, ca nu eram in stare sa mai fac nicio miscare. Si el m-a sfatuit sa declar ca am gasit-o lovita in parcare, si sa-l las pe fraierul pe care l-am 'atins' sa se descurce singur. Iar eu chiar credeam ca asa trebuie sa fac.
S. a venit, s-a uitat la urme, si primul lucru de care m-a intrebat a fost daca i-am lasat aluia un numar, ceva, sa poata omu' sa dea de mine. Nici prin cap nu i-a trecut ca as putea sa declar altceva... Si am mers direct la locul intamplarii (de unde ma departasem intre timp...) si i-a scris omului un bilet cu numarul meu de telefon, care se termina cu 'scuze!' :)
Drumul pana la sectia de politie a fost un cosmar, pentru ca nu stiam niciunul unde trebuia sa ajungem, eu eram nervoasa si foarte stresata de faptul ca trebuia sa merg in spatele lui S., fara sa stiu incotro. Si candva pe drumul asta m-a sunat si mi-a zis sa nu mai conduc ca disperata, si cred ca a stat tot drumul cu teama ca in orice moment puteam sa ma infig fix in portbagajul lui :D Ceea ce poate as fi facut, daca nu m-ar fi afectat pe mine mai tare decat pe el ;)) [
Joking, ofc]
Mai greu mi-a fost sa ma intorc acasa, aveam impresia ca intru in toate masinile de e strada, ca nu mai e loc pe nicaieri, ca o lovesc de toate bordurile... Greu, tare greu... Si bineinteles ca n-am fost in stare s-o parchez in inghesuiala de la mine din parcare. L-am sunat pe taica-miu sa coboare s-o parcheze el, si cu ocazia asta i-am spun intre patru ochi despre intamplare. Care acum este secretul nostru, de care maica-mea nu trebuie sa afle ;)
Si cum ziceam, nu implinise nici o luna. Si abia trecuse de 600 km.
Etichete: driving
Fear
Mi-a fost frica de relatia cu S. Si din cauza asta am ratat-o.
Citeam undeva un indemn: iubeste ca si cum nimeni nu te-a facut sa suferi vreodata. Iti trebuie mult curaj sa faci asta. E drept ca ai primi in schimb o multime, numai sa poti sa te detasezi suficient de tot ce-a fost odata, de tot ce ti-a ramas in suflet si care te leaga de picioare de fiecare data cand vrei sa faci un pas mai indraznet.
Mai vreau o sansa!
Imi trebuie putin curaj, altfel n-o sa obtin niciodata nimic din ce-mi doresc cu adevarat. Pentru ca chiar nu merit nimic din ce n-am eu incredere ca mi se cuvine. Il meritam, si puteam sa-l am, dar n-am indraznit sa cred ca e adevarat. Si acum nu mai e adevarat :(
N-am indraznit sa-mi iau
all inclusive la Hilton, mi se parea prea
show off. Ma intreb cat o sa regret ca am facut economie de 100 de euro. E drept ca m-am gandit mai mult la L., care si asa face un efort mare sa mearga cu mine. Nici nu stiu ce m-as fi facut acum, daca ea nu putea sa mearga. Nici macar bucuria asta n-o mai aveam sa ma ajute sa trec peste... inca o luna.
Stiu ca suna a slogane de spalare de creier, de psihologie ieftina de taraba, dar cred ca e adevarat. Daca tu crezi in tine si in ce poti sa obtii, vei obtine. Daca drumul pe care mergi e plin de gropi si praf, trebuie sa ai curajul sa-l schimbi, si sa crezi ca meriti sa mergi pe unul mai bun. Daca tu crezi ca mergi pe un drum presarat cu petale de trandafir, le vei simti mirosul.
Etichete: what's love
Des questions
Wise thought of the day: 'Our choices in companions and casual friends are snapshots of whatever we're living through at the time.'Asta zic ei.
Eu ma gandesc cum sa interpretez ce mi se intampla prin prisma acestui gand. Care sunt oamenii care ma inconjoara? De cine tind sa ma apropii
lately? De ce ma indepartez de unii?
El de ce s-a apropiat de mine? Si ce i s-a intamplat de si-a dat seama ca apropierea asta nu-l ajuta, sau nu-l reprezinta? Oare mi-am dat si eu seama de acelasi lucru? Nu. Pot sustine in continuare ca lucrurile ar fi putut sa mearga. Daca stiam cum se vor termina, as fi stiut ce sa fac ca sa previn asta. Patetic...
To be honest, chiar cred ca era o relatie altfel decat celelalte. Era relatia pe care vroiam s-o vad mergand. Chiar credeam ca va merge, dar m-am gandit prea putin la asta si n-am vazut ce era important.
Acum, degeaba... Nu stiu cum sa lupt pentru o relatie de, sa zicem, o luna... Ce zic eu, n-am stiut sa lupt nici pentru o relatie de un an! Dar pentru asta de o luna?! Mi s-ar parea absurd, ridicol... si nu-mi place sa fiu ridicola. Adica, ce argumente poti sa aduci? Nici macar un 'te iubesc' nu poti sa arunci in ochii celuilalt. Nu poti vorbi de niste planuri care se ruineaza, pentru ca ele n-au existat. Nici sentimentele nu te ajuta, oricum le-ai numi - ca am stabilit ca de iubire nu poate fi vorba. Sunt prea tinere - ele, sentimentele - si suspecte de a fi neautentice, deci nu pot fi folosite ca argumente.
Atunci? Ce ramane de facut? Accepti si nu te uiti in urma? Regreti ca n-ai facut ceva, desi nu stiai ce puteai face? Astepti sa vezi ce se intampla dupa urmatorul viraj la dreapta?
Ma umple de nervi!! A trisat! A aruncat cartile pe masa cand eu n-aveam cu ce sa joc, n-aveam nicio carte in mana. Probabil ca sunt un jucator prost si n-am fost agera sa gasesc macar un as in luna asta pe care am avut-o la dispozitie.
Data viitoare sa tin minte: nu-mi da nimeni un an sa gasesc o mana buna la carti. Trebuie sa ma folosesc de fiecare minut ca sa construiesc ceva. Daca astept sa treaca vremea si sa se astearna obisnuinta peste relatie, n-am facut nimic. Vremea o sa treaca, dar nu in avantajul meu. Si nu obisnuinta caut eu, deci imi trebuie alt plan.
Etichete: fucking fate
Circulara
Stiam ca urmatorul post va incepe cu ceva de genul... 'de la sublim la ridicol e doar un pas'... Pe care l-am facut. Era sa zic ca l-am facut in seara asta, dar nu era tocmai corect. Abia acum mi-am dat seama.
Stiam ca urmeaza si episodul asta... Speram totusi ca, daca reusesc sa-l aman suficient de mult, nu se va mai intampla. Ar fi fost nevoie de mult efort si mult noroc sa il pot amana cat ar fi fost nevoie.
Stiam ca trebuie sa-mi ascult 'principiile' care spun sa nu ies niciodata cu un tip care poarta bijuterii (mai ales daca bijuteriile alea inseamna lant cu doua medalioane, bratara si inel – ca sa nu zic ghiul, car ar fi prea de tot). Sau cu inca o fecioara... a cata oare, le-am pierdut sirul...
Stiam ca inr-un fel sau altul voi nega in postul asta tot ce-am spus frumos in cel precedent... ca sa-mi demonstrez pentru a mia oara ca nu pot fi constanta in pareri nici de la o saptamana la alta, ca nu cred cu adevarat in nimic, si la orice schimbare de vant imi modific depozitia.
I hate that about me!!! De-asta mi se intampla lucruri...
(
Note to self: aminteste-ti sa-ti schimbi caracterul asta de rahat! Nu te ajuta cu nimic, ba dimpotriva...)
Stiam ca una calda trebuie sa fie compensata de una rece. Si ca daca sunt mai multe calde, atunci aia rece va fi cu adevarat speciala ;) Ba nu. De fapt mi-am pregatit una calda ca se ma ajute sa trec peste asta rece, despre care stiam oricum ca o sa urmeze...
Stiam ca n-am sa pot reactiona pe moment. Ce ma surprinde e ca inca nu reactionez. Ma simt de parca as fi sedata. Poate e de la condus. Am uitat sa spun ca am facut azi al 600-lea km cu
my new toy :) Happy days...
Stiam, stiam, stiam... Ce bine ca sunt mare, si deja le stiu pe toate! Ce folos, ca nu ma ajuta sa vad mai departe de varful bocancului...
Ma enerveaza cand ma fac ca nu vad lucrurile care nu-mi plac! Sunt ca un copil prost care se ascunde sub patura si are impresia ca scapa de pedeapsa, ca strutul care-si baga capul in nisip... La coeficientul meu de inteligenta as fi avut pretentii mai mari...
In acelasi timp ma gandesc ca daca ma fac ca nu le vad or sa dispara. In ideea ca daca poti sa atragi lucrurile pe care ti le doresti foarte mult, crezand cu tarie ca vor fi ale tale... de ce sa nu fie valabila si varianta ‚respingi lucrurile de care ti-e frica cel mai tare – ingnorandu-le, ofc...’?
Of... sunt obosit si agitata in acelasi timp. As face o mie de lucruri, in clipa asta! Dar as si dormi, mult. Mi se pare ca aberez... nu pot sa formulez niste ganduri coerente, nici macar nu stiu ce vreau sa spun... M-am apucat de scris doar in ideea ca o sa fie interesant sa vad mai tarziu la ce-mi zburau gandurile in momentele astea.
Daca nu sunt in stare sa trag o concluzie, inseamna ca nu exista?
Etichete: fucking fate
Welcome, Spring!
Spuneam despre S. ca imi citeste gandurile, sau mai degraba ca stie deja ce gandesc inainte sa rostesc ce-mi trecea prin minte. E reconfortant, desi putin
scarry...
Daca stau bine sa ma gandesc, el este materializarea unor dorinte de-ale mele de dinainte sa-l cunosc. Chiar in ziua in care l-am intalnit prima data, imi facusem un plan, o lista de 'cum ar trebui sa fie urmatoarea mea relatie ca sa functioneze'. Credeam ca va fi cu altcineva, dar n-a fost sa fie... Acum constat ca dorintele imi sunt indeplinite acum una cate una, fara macar sa i le fi spus vreodata, ca punctele de pe lista se bifeaza de la sine. Sunt putin surprinsa cand se intampla asta, si nu prea stiu sa reactionez... apoi imi dau seama ca ar trebui sa fiu fericita, si sunt.
Vreau sa cred ca ce simt acum este adevarat, ca nu ma mint pentru ca mi-e bine sa cred asta.
Am un talent deosebit sa-mi creez propria imgine despre ce se intampla in jurul meu si cu mine, dupa cum imi convine mie la un anume moment... si, furata de peisaj, uit sa ma reconectez din cand in cand la realitate sa iau pulsul celor din jur, sa vad daca inima lor mai bate in acelasi ritm cu a mea. E modul meu de a ma proteja de ce nu-mi face bine, e metoda care ma ajuta sa merg mai departe cand nu mai gasesc motive sa mai sper. In acelasi timp e si obiceiul care-mi face cel mai mult rau, ca doar atunci cand cazi de sus te doare mai tare... nu? Si-am tot cazut...
Acum incerc sa pastrez legatura cu realitatea, sa iau pulsul mai des... Si ma intreb daca fac bine? Ca parca nu mai stiu sa ma bucur de lucrurile marunte, parca mi-a adormit imaginatia, parca-mi sunt amortite toate simturile. Nu-mi place ce am devenit... Cum fac sa fiu iar eu?
Vreau sa ma las sa simt, fara sa mai calculez miscari si sa anticipez efecte. Vreau sa am reactii vii la ce mi se intampla, fara sa ma gandesc ca poate mai tarziu le-as regreta. Vreau sa spun ce-mi trece prin minte si prin suflet fara teama ca voi fi judecata, sau prost inteleasa, sau exclusa...
Mi-e drag. Si mi-e dor. Si ce ma bucur ca a venit primavara!
Etichete: fucking fate
