Anger Management
Am trecut de la nevoia de a sti de ce, de la garla de intrebari pe care i le-as fi pus [si la care nu mi-ar fi raspuns in veci]… la ura…
E mult spus ura, ca nu-l urasc de fapt… doar ca nu mai vreau sa aud de el si nu mai vreau sa ma aud pe mine cum nu mai pot de dorul lui, cat de mult as vrea sa fim iar impreuna… si toate prostiile cu care i-am impuiat capul lu’ L. zilele astea, de nici nu stiu cum ma mai suporta.
Nu stiu care e cuvantul potrivit pentru starea de acum si sentimentele pe care le incerc [sau ele ma incearca pe mine? nu stiu cum era…]. Dar e un progres, asta e sigur.
S-a intamplat brusc, de la ce nici nu ma asteptam. Am recitit ultimele 'taifasuri’ pe net, de dinainte de tacerea asta totala… si mi-am adus aminte cat a fost de inflexibil si egocentric, cat de mult valoreaza pentru el niste obisnuinte pe care le-a capatat in copilarie [si care sunt total nepotrivite pentru varsta si statutul pe care le are acum] in comparatie cu dorintele si nevoile mele. Mi-am adus aminte pentru ce a renuntat la relatia asta de fapt.
Si mi-am dat seama [pentru a nu stiu cata oara] ca sunt o proasta.
Adica el e incapatant si absurd si calca pe mine pentru niste ambitii prostesti, si tot eu ma rog de el cu cerul si cu pamantul sa 'ma ierte’ [pentru ce naiba?!?] si sa-mi mai dea o sansa!! Si tot eu plang ca proasta cand el nici macar nu poate sa zica 'du-te dracu’ in reactie la mesajele cu care l-am intoxicat toata saptamana trecuta!!
Arghhhhhhh!!
Femeile astea!! Niste proaste!! Toate?Etichete: what's love
?!?
Azi sunt la 'varsta’ de ce-urilor. Azi vreau sa inteleg de ce se intampla toate astea.
Nu simt ca am gresit atat de mult incat sa fiu invinovatita si tratata astfel. Iar daca toate astea nu sunt din vina mea, atunci a cui?
De ce?
De cand?
Mai e mult?
O sa mai pot?
O sa mai vreau?
O sa mai stiu?
Si pentru ce?Etichete: what's love
Another day in Paradise
Zilele astea imi masor succesul in numar de ore de supravietuire fara dorinta de a nu mai fi. Si am avut destul success in weekend, cam de vreo 12 ore… cat am facut un drum pana la Brasov, ne-am plimbat putin, am mancat la un rastaurant cu figuri si am revazut un prieten cu care nu ne mai intalnisem cam de mult.
Am fost cu L., of course. Nu stiu ce m-as fi facut fara ea zilele astea… anul asta…
Mi-a facut bine plimbarea, a fost o zi frumoasa desi cam racoare pe seara. As mai merge asa prin tara, sa mai vedem un oras, sa mai parcurgem niste kilometri ca sa recuperam lipsa de activitate soferistica din timpul saptamanii… sa mai uitam ca n-avem la ce ne intoarce acasa… Numai ca ea o sa plece duminica viitoare din tara, iar mie o sa imi ramana un week-end si jumatate pe care sa le petrec numai cu mine… Yupiii… :((
Apoi incep examenele, deci inca doua saptamani de izolare… Intr-un fel le astept, pentru ca imi tin mintea ocupata cu ceva constructiv si nu ma lasa inundata numai de ganduri depresive. Pe de alta parte, in halul in care sunt acum, nu stiu cat o sa fiu in stare sa ma concentrez si mi-e teama ca o sa le pic pe amandoua… Si e ultimul lucru de care am nevoie acum. Noroc ca rezultatele vin abia in februarie – poate pana atunci o sa fiu mai apta pentru inca un esec…Etichete: fucking fate
Storm
Ma intrebam de ce nu am mai scris atata vreme. Raspunsuri ar fi multe: pentru ca n-am avut timp, inspiratie, motive, ganduri pe care sa le vreau asternute pe 'hartie’… Probabil ca am tendinta sa scriu mai mult cand sunt trista si ma simt singura. Sau poate sunt uneori momente pe care nu cred ca e nevoie sa le notez ca sa mi le amintesc mai tarziu, prefer sa la traiesc si sa le simt la maxim si sa am grija de ele sa-mi ramana in minte si in suflet mai degraba decat intr-un jurnal.
De fapt mi-am dat seama ca oricum scriu degeaba. Imi notez ganduri de care vreau sa-mi amintesc mai tarziu, imi pun remindere, dar cand ar trebui sa le recitesc si sa ma folosesc de ce am scris nu o fac… Apoi cad in aceleasi capcane si invat (sau mai degraba nu invat) aceleasi lectii over and over again.
Si doare de fiecare data, si imi zic ca data viitoare va fi altfel, dar nu e… Se mai schimba actorii si decorul, dar scenariul se invarte in jurul acelorasi teme si laitmotivuri.
Oare voi fi in stare de data asta sa schimb finalul? Vreau mult. Dar nu stiu daca stiu cum…Etichete: fucking fate
Driving
In week-end n-am vrut decat sa ma plimb cu masina. Cred ca am recuperat sambata toti kilometrii pe care nu i-am parcurs in cursul saptamanii. Imi da un sentiment de putere, de control, de libertate.
Am facut de curand un test pe feis in care una din intrebari era legata de condus – si comparatia care mi s-a parut cea mai potrivita si pe care am ales-o a fost ‚the ultimate freedom’.
Mi-a fost frica la inceput, acum am inceput sa ma simt in largul meu. Pentru prima data am vrut sa merg cu geamul deschis, sa intre aerul si zgomotul de afara. Poate ca sa nu mai fiu singura cu gandurile mele…Etichete: driving
