A doua zi
A revenit putin vocea, suficient cat sa vada oamenii ca nu-s chiar tampa, dar nu destul ca sa le treaca spaima. I mean, ieri nu vorbeam deloc, doar imi miscam buzele… That’s freaky. Azi vorbesc, dar scot niste sunete de maimuta speriata, which is even freakier!!
Am luat si pauza de masa – tot in stil Opera Center: o plimbare scurta pe stradutele din jur, si apoi popas pe o bancuta din apropiere, cu un senvis hidos in mana…si mai apoi in stomac. Cel putin am mai scapat o ora din biroul asta imbacsit.
Am aflat intre timp ca saptamana viitoare voi avea aceeasi soarta – tot aici de luni pana vineri :( Mai ramane de vazut daca tot la hotel, sau intr-o casa inchiriata. Macar la hotel am net moca si am PRIVACY!! N-am niciun chef sa impart un apartament cu vreo colega din Bulgaria, sau mai stiu eu cu cine. Plus ca oricat de misto ar fi casa, nu e confortul de la hotel…
Intre timp am inceput sa ma obisnuiesc, nu mi se mai par chinezi oamenii din jurul meu. Incet-incet inteleg si cam care e rolul meu aici [lucru care ma cam sperie, pt ca oamnii de la care am nevoie de informatii nu vb engleza, iar eu nu iteleg o iota din ce zic ei, si fata care ma ajuta cu traducerea nu cred ca o sa se omoare cu tradusul, ci o sa se bazeze pe ce a inteles ea…]Etichete: too much work will kill me
Vizita de lucru. La Belgrad.
Super… Un birou ponosit dintr-o cladire comunista, cu niste mese mari si vechi, cu aer de anii ‘80. Mi-aduce aminte de zilele cand ma duceam cu maica-mea la birou…
In jurul meu 5 colege sarboaice care vorbesc pe limba lor si se distreaza…si io nu pricep nimic din ce zic… In plus nici nu pot sa scot un sunet, vorbesc prin semne de doua zile, si cred ca asta imi da un aer de tampa de n-am visat vreodata ca o sa am, tocmai in prima zi din primul assignment de la noul loc de munca. Ce combinatie!!
Am auzit una tare: ‘fac putin risarci’ insemnand ‘ma dau oleaca pe google’… Tare treaba asta cu consultanta. Or fi multi specialisti de-astia prin firma? Pot sa fiu si eu unul dintre ei!
Colegu celalalt [care nu e sefu, e si el o particica din proiect, si tocmai ‘facea niste risarci’] – om cu par alb in cap si sprancene negre, la peste 40 de ani [cred ca a albit prematur oricum]….o tot suna pe sotie, sau ea pe el. Tocmai se muta cu casa [probabil isi facura si ei vila in zona rezidentiala] si are de pus la punct ultimele detalii. Si e adorabil: da iubita, bine iubita, da-mi mesaj sa stiu ca l-ai gasit, bravo iubita… Sweet… :)
Pentru seara asta nu-mi doresc decat sa-mi aud vocea din nou, si sa am net in camera… Macar sa intru pe gmail si pe feis, daca mess sau scaip nu e.
Pentru maine, mai vedem…
Usa scartaie…
Colegu iesi sa-si puna ordine in ganduri, dupa ce facu risarciul cela…. Repet: grea munca asta de consultant! Cred ca nimerii unde trebuie ;))
Macar e cald in birou. E chiar prea cald, si prin urmare am un geam deschis in spatele meu. Nu cred ca-mi face prea bine…
Poate gasesc un supermarket pe langa hotel, si in el un borcan cu miere… O sa-l mananc pe tot in seara asta. Evident, daca apuc sa schimb niste bani inainte, ca astia nu trecura la euro inaintea noastra.
Ce e mai nasol – ca nu pot sa plec pana nu se urnesc astia de aici… Si ei nu prea dau semne. Probabil chiar au treaba, cel putin unii dintre ei. Iar eu m-am trezit la 5 azi, dupa ce ma chinuisem vreo 4 ore sa dorm dar n-am putut din pricina tusei si a stresului, si n-am baut nici gram de cafea azi pt ca nu ma lasa gatul… Ziua asta e mai lunga decat pot eu sa suport.
Colegu vad ca s-a sesizat si el. Probabil are incarcare mare - cu risarci, cu pus ordine in ganduri, cu toate cele…mi se pare normal. Numai ca sefu mai are de terminat un ‘rahat de raport’. Intre timp, se mai vara si colegu in discutia sarboaicelor, ca sa nu atipeasca pe-aici… Noroc ca ii mai suna telefonu cela din cand in cand, eu n-am nici macar privilegiul asta…Etichete: too much work will kill me
