luni, aprilie 28, 2008

On the way back home

Cu peripetii si drumul, ca toata vacanta, ca altfel nu se putea.

Am plecat pe la 1 de la hotel, dupa ce am mai furat cateva ore de plaja. Ne-am trezit special de la 6 jumate, sa nu pierdem nimic din programul de stat la soare si balacit in piscina. Am mai adaugat cateva sute la numarul deja mare de poze, am facut si niste filmulete, si am reusit sa ne facem si banajul cu numai 15 minute intarziere peste ora prevazuta de check-out. Am ramas cu bratarile de all inclusive pe mana, asa ca am mai baut cate un cocktail si o cola la barul hotelului, inainte sa ne luam ramas-bun de la Hilton si prietenii lui.

Am facut poze si pe drum, la toate hotelurile pe langa care am trecut, ba chiar si in Hurghada, unde am prins din mers si Hard-Rock-ul :)

Dupa ce am facut check-in (si am dat 1 euro bacsis tipului care ne-a luat valizele din mana si le-a pus pe banda - chestie pe care o facusem eu pe Baneasa, fara nici o jena sau dificultate... dar deh, asa e sistemul acolo) ne-am 'aruncat' in duty free si toate celelalte magazine de suveniruri din aeroport. Era tot ce asteptasem, ca in rest n-am facut shopping aproape deloc. Ne spusese mai multa lume ca e bine sa astepti pana in aeroport, ca gasesti cam aceleasi lucruri la preturi mult mai mici. Si chiar asa e.

Ne-am invartit prin toate dughenele, sa vedem ce se gaseste si sa ne hotaram ce cumparam. Am incercat o mie de parfumuri si pana la urma m-am decis la un CK - Eternity Moment, dar nu l-am luat pentru ca nu mai avea decat unul, care avea ambalajul desfacut. L. a probat toate perechile de ochelari de soare pe care i-a gasit... si in afara de cei mai scumpi - mult peste bugetul ei - nu-i venea bine nimic.

Am luat tot felul de nimicuri pentru cativa de acasa (nu toti, si ca de obicei ajung acasa si-mi dau seama ca ar fi trebuit sa mi iau macar o camiluta sau un magnet pentru cineva...) si m-am bucurat tare ca am gasit un port-tigaret cool pentru maica-mea.

Aveam decolare la 4, si trebuia sa ne prezentam pentru boarding la 3 si 10. Pe la si un sfert ne hotaram se terminam cu shopping-ul si sa ne indreptam spre poarta de imbarcare. In momentul ala aud in difuzoare ca familia P. este rugata sa se prezinte de urgenta la poarta 2 pentru boarding. M-am gandit ca despre noi e vorba, si am luat-o pe L. pe sus... desi nu intelegeam de ce 'striga' dupa noi, ca doar nu intarziasem dacat cu 10 minute...si doar nu se imbarcase toata lumea instantaneu.

La poarta 2 era pustiu, eu tot nu pricepeam unde sunt restul pasagerilor, si un nene ne facea disperat semne cu mana sa ne grabim. Ne-a verificat pasapoartele din mers si a fluierat dupa un autobuz care sa ne faca transferul. Intre timp tipa la mine ca 'nu stiu la ce ora am avion, ca am intarziat decolarea cu 20 de minute'. Eu tot nu pricepeam despre ce e vorba si ce au oamenii astia, daca nu cumva au innebunit cu totii... Pana mi-a aratat ceasul de pe telefonul lui, pe care scria mare cat capul meu 4:18. Atunci mi-am dat seama ca eu ma orientasem dupa ceasul de la mana, care era pe ora Egiptului, din care eu mai scadeam o ora pentru ca traiam cu impresia ca era pe ora Romaniei!!!

Nu mai povestesc ce sentiment deosebit am avut cand m-am urcat in avion, unde 150 de perechi de ochi se uitau cu o nespusa curiozitate sa vada care sunt alea doua care ii tineau pe loc de atata vreme, cu niste priviri care nu-mi inspirau altceva decat teama, ca sunt sigura ca in alte imprejurari si alt decor ne-ar fi linsat fara sa stea pe ganduri.

Mi-am pus mainile la ochi, sa nu-i vad... si am incercat timid sa le explic incurcatura...

Am ajuns cu bine acasa, si nu ne-a facut nimeni nimic, nici chiar dupa ce am aterizat. Desi se uitau cam urat la noi, ceea ce nici nu ma mira, cand te gandesti ca erau unii care mai trebuia sa prinda si cate un tren catre casa...

Intre timp ne-am prins ca am uitat sa luam de la receptie CD-urile facute in safari (pe care dadusem 30 de dolari). I-am dat un sms lui Kamel (ghidul care ne-a insotit in cea mai mare parte a excursiei) sa le ia el si sa ni le trimita prin cineva care se intoarce in Bucuresti saptamana viitoare. Sper sa mearga varianta asta, mai ales ca si noi trebuie sa-i facem un serviciu lui: ne-a rugat sa-i cumparam niste carti pentru invatat limba romana, ca vrea sa-l invete pe fiul lui cel mic (care stia romaneste cand a ajuns in Egipt, dar intre timp a uitat tot).

Etichete:

posted by kit @ 12:28 a.m.