marți, noiembrie 11, 2008

Anger Management

Am trecut de la nevoia de a sti de ce, de la garla de intrebari pe care i le-as fi pus [si la care nu mi-ar fi raspuns in veci]… la ura…
E mult spus ura, ca nu-l urasc de fapt… doar ca nu mai vreau sa aud de el si nu mai vreau sa ma aud pe mine cum nu mai pot de dorul lui, cat de mult as vrea sa fim iar impreuna… si toate prostiile cu care i-am impuiat capul lu’ L. zilele astea, de nici nu stiu cum ma mai suporta.

Nu stiu care e cuvantul potrivit pentru starea de acum si sentimentele pe care le incerc [sau ele ma incearca pe mine? nu stiu cum era…]. Dar e un progres, asta e sigur.

S-a intamplat brusc, de la ce nici nu ma asteptam. Am recitit ultimele 'taifasuri’ pe net, de dinainte de tacerea asta totala… si mi-am adus aminte cat a fost de inflexibil si egocentric, cat de mult valoreaza pentru el niste obisnuinte pe care le-a capatat in copilarie [si care sunt total nepotrivite pentru varsta si statutul pe care le are acum] in comparatie cu dorintele si nevoile mele. Mi-am adus aminte pentru ce a renuntat la relatia asta de fapt.

Si mi-am dat seama [pentru a nu stiu cata oara] ca sunt o proasta.

Adica el e incapatant si absurd si calca pe mine pentru niste ambitii prostesti, si tot eu ma rog de el cu cerul si cu pamantul sa 'ma ierte’ [pentru ce naiba?!?] si sa-mi mai dea o sansa!! Si tot eu plang ca proasta cand el nici macar nu poate sa zica 'du-te dracu’ in reactie la mesajele cu care l-am intoxicat toata saptamana trecuta!!

Arghhhhhhh!!
Femeile astea!! Niste proaste!! Toate?

Etichete:

posted by kit @ 7:07 p.m.