vineri, martie 14, 2008

Circulara

Stiam ca urmatorul post va incepe cu ceva de genul... 'de la sublim la ridicol e doar un pas'... Pe care l-am facut. Era sa zic ca l-am facut in seara asta, dar nu era tocmai corect. Abia acum mi-am dat seama.

Stiam ca urmeaza si episodul asta... Speram totusi ca, daca reusesc sa-l aman suficient de mult, nu se va mai intampla. Ar fi fost nevoie de mult efort si mult noroc sa il pot amana cat ar fi fost nevoie.

Stiam ca trebuie sa-mi ascult 'principiile' care spun sa nu ies niciodata cu un tip care poarta bijuterii (mai ales daca bijuteriile alea inseamna lant cu doua medalioane, bratara si inel – ca sa nu zic ghiul, car ar fi prea de tot). Sau cu inca o fecioara... a cata oare, le-am pierdut sirul...

Stiam ca inr-un fel sau altul voi nega in postul asta tot ce-am spus frumos in cel precedent... ca sa-mi demonstrez pentru a mia oara ca nu pot fi constanta in pareri nici de la o saptamana la alta, ca nu cred cu adevarat in nimic, si la orice schimbare de vant imi modific depozitia. I hate that about me!!! De-asta mi se intampla lucruri...

(Note to self: aminteste-ti sa-ti schimbi caracterul asta de rahat! Nu te ajuta cu nimic, ba dimpotriva...)

Stiam ca una calda trebuie sa fie compensata de una rece. Si ca daca sunt mai multe calde, atunci aia rece va fi cu adevarat speciala ;) Ba nu. De fapt mi-am pregatit una calda ca se ma ajute sa trec peste asta rece, despre care stiam oricum ca o sa urmeze...

Stiam ca n-am sa pot reactiona pe moment. Ce ma surprinde e ca inca nu reactionez. Ma simt de parca as fi sedata. Poate e de la condus. Am uitat sa spun ca am facut azi al 600-lea km cu my new toy :) Happy days...

Stiam, stiam, stiam... Ce bine ca sunt mare, si deja le stiu pe toate! Ce folos, ca nu ma ajuta sa vad mai departe de varful bocancului...

Ma enerveaza cand ma fac ca nu vad lucrurile care nu-mi plac! Sunt ca un copil prost care se ascunde sub patura si are impresia ca scapa de pedeapsa, ca strutul care-si baga capul in nisip... La coeficientul meu de inteligenta as fi avut pretentii mai mari...

In acelasi timp ma gandesc ca daca ma fac ca nu le vad or sa dispara. In ideea ca daca poti sa atragi lucrurile pe care ti le doresti foarte mult, crezand cu tarie ca vor fi ale tale... de ce sa nu fie valabila si varianta ‚respingi lucrurile de care ti-e frica cel mai tare – ingnorandu-le, ofc...’?

Of... sunt obosit si agitata in acelasi timp. As face o mie de lucruri, in clipa asta! Dar as si dormi, mult. Mi se pare ca aberez... nu pot sa formulez niste ganduri coerente, nici macar nu stiu ce vreau sa spun... M-am apucat de scris doar in ideea ca o sa fie interesant sa vad mai tarziu la ce-mi zburau gandurile in momentele astea.

Daca nu sunt in stare sa trag o concluzie, inseamna ca nu exista?

Etichete:

posted by kit @ 1:04 a.m.