luni, martie 17, 2008

Broken

Jucaria mea cea noua e stricata. Eu am reusit performanta. Si nici macar nu implinise o luna.

N-a fost prea urat, dar am ramas putin 'traumatizata'. Cu ghilimelele de rigoare, pentru ca nu e vorba de vreo trauma propriu-zisa, doar ca acum mi-e frica sa ma mai joc cu ea. Mi-a zis S. ca sunt prea nervoasa la volan, ca conduc ca o disperata si nu e cazul, mai ales ca n-am nici un pic de experienta. Si asta m-a marcat mai tare decat evenimentul in sine.

Bineinteles, cum am busit-o n-am fost in stare sa gandesc mai departe decat sa pun mana pe telefon si sa-l sun pe S. A venit in 10 minute, si a mers cu mine sa declar intamplarea. A facut misto de mine toata seara, in stilu-i caracteristic... Normal ca nu pot sa ma supar pe el, ii stiu glumele si-mi sunt chiar dragi. Ma obisnuisem cu ele. Si el stie asta, si stie ca poate sa le faca cu mine.

Ma bucur ca m-am gandit sa-l chem, pentru ca m-a indrumat sa fac ce trebuie.

Dupa ce am busit-o, am rugat pe un tip sa ma ajute s-o scot de acolo, ca nu eram in stare sa mai fac nicio miscare. Si el m-a sfatuit sa declar ca am gasit-o lovita in parcare, si sa-l las pe fraierul pe care l-am 'atins' sa se descurce singur. Iar eu chiar credeam ca asa trebuie sa fac.

S. a venit, s-a uitat la urme, si primul lucru de care m-a intrebat a fost daca i-am lasat aluia un numar, ceva, sa poata omu' sa dea de mine. Nici prin cap nu i-a trecut ca as putea sa declar altceva... Si am mers direct la locul intamplarii (de unde ma departasem intre timp...) si i-a scris omului un bilet cu numarul meu de telefon, care se termina cu 'scuze!' :)

Drumul pana la sectia de politie a fost un cosmar, pentru ca nu stiam niciunul unde trebuia sa ajungem, eu eram nervoasa si foarte stresata de faptul ca trebuia sa merg in spatele lui S., fara sa stiu incotro. Si candva pe drumul asta m-a sunat si mi-a zis sa nu mai conduc ca disperata, si cred ca a stat tot drumul cu teama ca in orice moment puteam sa ma infig fix in portbagajul lui :D Ceea ce poate as fi facut, daca nu m-ar fi afectat pe mine mai tare decat pe el ;)) [Joking, ofc]

Mai greu mi-a fost sa ma intorc acasa, aveam impresia ca intru in toate masinile de e strada, ca nu mai e loc pe nicaieri, ca o lovesc de toate bordurile... Greu, tare greu... Si bineinteles ca n-am fost in stare s-o parchez in inghesuiala de la mine din parcare. L-am sunat pe taica-miu sa coboare s-o parcheze el, si cu ocazia asta i-am spun intre patru ochi despre intamplare. Care acum este secretul nostru, de care maica-mea nu trebuie sa afle ;)

Si cum ziceam, nu implinise nici o luna. Si abia trecuse de 600 km.

Etichete:

posted by kit @ 1:41 a.m.