luni, ianuarie 07, 2008

De Boboteaza

Eram intr-un tren, o enormitate de masinarie, care mi se parea a fi foarte greu... cu niste vagoane imense, dintr-un fier masiv (daca se zice asa). Nu-mi aduc aminte de unde veneam, posibil sa fi avut oarece legatura cu Manchester (desi nu stiu de ce ar fi avut...), cu un stadion, cu un meci de fotbal...

Am hotarat sa cobor la un moment dat. Eram intr-un orasel amarat, cu oameni ciudati, care-mi pareau periculosi. Sradutele imi erau cunoscute intr-un fel, dar totusi aveam o teama ca de necunoscut... Si mi-era frica de oamenii din jurul meu, nu stiam cum sa ma feresc, pe unde sa merg ca sa nu ma vada. Nu aveam nici un bagaj, cred ca mi-l furasera in tren, sau inainte sa iau trenul ala... N-aveam nici un ban, nu stiam unde sunt si incotro ar trebui s-o iau ca sa ajung macar intr-un loc cunoscut, care sa-mi inspire siguranta.

In momentul asta orasul imi parea un fel de Eforie, desi 'era localizat' undeva mai jos de Vama. Si parea a fi fundul lumii.

Dupa ce am traversat cateva stradute si o piateta, si m-am intors din drum la un moment dat... m-am oprit intr-o statie de autobuz. Nu eram sigura ca e directia cea buna, dar trebuia sa fac ceva cat mai repede. Era mai periculos sa stau pe loc decat sa iau autobuzul in directia gresita.

Drumul s-a transformat intr-o alta calatorie cu trenul. Asta era mai 'light', cred ca din lemn, foarte 'aerisit'. Mergea pe un camp pustiu. Era si o baba nebuna care se tinea de mine scai, si de care-mi era teama. Nu stiam cum sa scap de ea... Am hotarat brusc sa cobor din tren, acolo unde ne aflam, in mijlocul campului. Eram sigura ca n-o sa coboare dupa mine, si nici nu mi se parea periculos ce faceam.

Am ridicat un oblon din lemn si m-am pregatit sa cobor. Uitandu-ma spre camp, am vazut o tabara in care o multime de tineri petreceau si se simteau bine. Era o casa de piatra in mijloc, nu foarte mare, inconjurata de o multime de 'colibe' din lemn, ca niste corturi. O parte din tinerii de acolo stateau nemiscati si se uitau spre mine, asteptand sa cobor. Parca stiau ca trebuia sa vin, si se bucurau foarte tare sa ma vada. Tinerii nu erau altii decat una din echipele pentru care am tinut niste traininguri saptamanile astea (si cu care am avut niste conflicte destul de urate...).

M-au primit cu bucurie in casa cea de piatra, mi-au dat sa mananc si m-au indrumat spre un loc unde sa ma spal, apoi unul din ei m-a luat in brate si m-a dus in 'coliba' lui sa dorm. Ma simteam asa de ocrotita, era asa de bine....si mi-a parut asa rau ca m-am trezit...

Si tot visul asta se intampla in noaptea in care trebuia sa-mi pun busuioc sub perna, ca sa-l visez pe Fat Frumos... Noroc ca nu mi-am pus ;)

Etichete:

posted by kit @ 10:54 p.m.