vineri, ianuarie 11, 2008

They put a spell on me

In seara asta nu pot sa zambesc, pentru ca am uitat de ce. Nu mai stiu pentru ce puteam sa ma bucur. Nu mai vad sensul lucrurilor, de fapt nici nu mai cred ca exista vreun sens pentru ceva...

Mi se pare ca ma lupt cu inertia. Si n-are rost. N-o pot invinge. Sunt prea slaba, prea lipsita de putere, ca sa am vreo sansa sa inving. Am nevoie de o interventie din afara care sa strice echilibrul asta blestemat. Si forta nu mai vine...

Am o casa, familie, am o slujba si m-a inzestrat Dumnezeu cu o multime de calitati. Si totusi nimic din toate astea nu m-au putut face sa zambesc in seara asta. E drept, casa o impart cu familia cu care ma cert tot timpul din cauze mai serioase sau mai stupide, la slujba ma lupt cu morile de vant si si asta ma seaca de energie zi de zi, iar calitatile sunt contrabalansate de un numar considerabil de defecte. Dar nu de asta am uitat za zambesc azi.

In drum spre casa am intalnit trei pisici. Alergau spre mine. Si lor le era frica.

Etichete:

posted by kit @ 11:02 p.m.