marți, februarie 05, 2008

De la vis la realitate

De fapt de la cosmar la realitate... pentru ca s-a intamplat intocmai.

L-am gasit pe B. dupa ce l-am cautat multe zile, credeam ca mi-am gasit salvarea... si el a zambit trist si a plecat mai departe. Pentru ca m-am razgandit prea tarziu sau de prea multe ori, pentru ca nu stiu ce vreau si atunci cand obtin nu mai vreau... pentru ca sunt confusing si ii e teama de mine :(

Mi-a zis ca ma iubeste, dar m-a lasat sa plec. Ne-am sarutat si nu puteam sa ma gandesc la altceva decat ca el isi inseala prietena... cu mine.

Ma doare ca l-am facut sa sufere atat. Il vedeam cum se chinuie, si nu puteam sa inteleg cum un om poate suferi atat din cauza mea. Si nu oricine, ci tocmai el. Inca nu pricep cum reusim sa ranim asa tocmai pe oamenii la care tinem, care ne sunt dragi. Nici macar nu ma chinui, imi iese natural!!

Am fost usurata cand mi-a zis ca el nu ma mai vrea? Nu stiu. Nu mai stiu ce simt, ce vreau, de ce mi-e teama si la ce sper. Stiu doar ca n-as vrea sa ajungem sa regretam seara asta, orice sens o fi avand ea pentru fiecare din noi separat... Si ca nu vreau sa-mi confirm ca sunt ca femeile alea ajunse la ultimul etaj al magazinului de barbati, unde nu se mai gasesc barbati...

Macar de mi-as fi invatat lectia... Ca daca toata povestea asta a fost in zadar, atunci e un mare pacat!

Etichete:

posted by kit @ 12:04 a.m.