duminică, octombrie 15, 2006

3 in 1

De data asta un post mai altfel, un amalgam de ganduri care mi-au trecut prin cap si am vrut sa ramana scrise. Pentru ca n-am mai avut tragere de inima sa postez in ultima vreme, desi timpul (teoretic) nu mi-a lipsit. Saptamana asta am fost in concediu. Si a trecut asa de repede, ca parca-mi pare rau ca nu mi-am luat mai mult. Desi nu cred ca ar fi fost intelept, ca prea m-am obisnuit sa lenevesc, sa nu am nimic de facut... si e periculos!

Nu-s prea coerenta la ora asta, si parca mi-au zburat toate ideile pe care am vrut sa le astern. Ascult Elvis, am nevoie de o infuzie de energie si buna dispozitie. Sunt inca mahmura, s-a invartit casa cu mine toata ziua. Oh, I so hate the morning after! Mai ales cand se face o zi intreaga, ca parca nu e suficient sa platesti doar o dimineata pentru noaptea de chef. S-a gandit cineva acolo sus sa faca pedeapsa mai lunga uneori, sa tina o zi intreaga.

Da, am petrecut azi noapte, la ziua lu’ sor-mea. Nu e tocmai sora mea, cel putin nu biologic, si nici legal. Dar altfel, suntem cele mai surori!

Si am baut. Nu foarte mult (o surubelnita si vreo trei sau patru beri), am avut evolutii mai notabile la sportul asta, care nu s-au soldat cu efecte de asa intensitate si durata. Poate eram mai antrenata pe vremuri.

De fapt multa vreme am fost dintre cei care beau o cola la terasa (sau un ceai, dupa cum era cazul). Dar acum vreo doi ani a aterizat pe OTP echipa din Anglia care ne-a implementat un ERP. Si cum proiectul a durat cateva luni, iar eu am fost pion principal in cadrul lui, si cum baietii sunt foarte prietenosi, iar mancarea aluneca mai bine insotita de un vin si conversatia se leaga mai usor dupa cateva beri... Se intelege ca m-am dat si eu pe brazda. Intre timp echipa a plecat, dar invataturile lor au ramas sa-si produca efectele in continuare.

***

In alta ordine de idei dezordonate, ma tot gandesc de catva timp la plecari din tara: pro sau contra. A fost o vreme cand am vrut sa plec, eram cu un picior afara. Nu mi-au iesit socotelile, dar eram hotarata sa incerc in continuare, cand conditiile mi-ar fi fost mai favorabile. Pana sa se intample asta, mi-a pierit complet dorinta de a pleca, a disparut motivatia si am inceput sa ma inmoi, sa ma gandesc ca prefer sa stau aici aproape de familie si prieteni, de toate locurile si lucrurile care-mi sunt dragi.

Acum a venit o prietena din Canada in vizita, dupa trei ani. Si incerc sa-mi dau seama ce anume o face sa plece inapoi acolo, desi e singura, nu are pe nimeni, nu se poate spune ca s-a realizat acolo, le duce dorul celor apropiati. Si-a facut cativa prieteni, normal, dar pana la urma tot singura e. A facut un master (asa a plecat, cu o bursa), dar pentru ca nu a avut drept de munca si-a gasit tot felul de joburi marunte (de la un soi de asistent manager care face de toate, pana la baby sitter pentru un tanc razgaiat care o calca pe nervi).

E drept ca de acum inainte lucrurile ar trebui sa se schimbe in bine, pentru ca abia acum a capatat drept de rezidenta (si implicit de munca). Asa ca probabil ii va fi mai usor sa-si gaseasca un job decent, putin mai aproape de profilul, pregatirea si abilitatile ei, si eventual mai bine remunerat. Dar tot nu cred ca o s-o duca pe roze, probabil tot haine din Obor trimise de sor-sa va purta, jobul, oricat de mult noroc ar avea, tot nu va fi la nivelul unuia pe care cu siguranta si l-ar gasi aici. Macar daca baiatul ala s-ar hotari sa creasca si sa accepte ca oamenii sunt facuti sa traiasca in doi (si ca ea e jumatatea lui, dar de asta nu cred ca se mai indoieste).

Altfel, chiar nu vad de ce ar merita atata efort. Zice ea ca oamenii sunt mai civilizati acolo, sunt niste reguli mai stricte, mai clare si mai respectate, te simti in siguranta, nu te stresezi pentru orice fleac. E posibil sa fie asa. Dar eu una mai bine stau aici cu nesimtitii nostri, si ma mai enervez din cand in cand, ii mai ignor cand pot, ma mai straduiesc sa schimb ceva, mai dau cu capul de cate un zid, mai razbat peste altul... si tot asa, crestem si ne ‘civilizam’ impreuna. Ca asa simt eu ca e mai bine pentru mine, asta-mi cere mie inima. Cel putin acum.

***

Un alt subiect foarte dezbatut in ultime vreme: nuntile. E departe de a fi printre subiectele mele preferate, dar daca toata lumea se casatoreste (deh, e varsta) sunt nevoita sa ascult tot felul de detalii: cat e tacamul, ce sanse sunt sa iasa in pierdere, ce restaurante sunt ocupate cu un an inainte, ce fel de aranjamente sunt ultimul trend – cu flori, cu baloane, cu satin, cu suveniruri pentru invitati... si asa mai departe. De m-am saturat!

I mean, daca tot comentezi cu prietenii ca totul o sa fie foarte scump, si rudele din partea lui sunt cam zgarcite, ei (as in prietenii ei) ce trebuie sa inteleaga?!? Nu cumva ca, daca ar vrea si nu s-ar supara, sa fie cat mai darnici cu putinta... ca sa nu iesiti voi in pierdere? Pana la urma ce e nunta asta, un fel de afacere? Daca stii sa faci combinatiile potrivite si gasesti niste ‘finantatori’ cu mana larga, iti iese de un avans la casa. Si invers, daca faci investitie mare fara un studiu de prefezabilitate, si constati ca partenerii de afaceri sunt niste parliti (sau doar prea stransi la punga)... inchei toata povestea asta cu un faliment de toata frumusetea si datorii pana in gat.

Stiu ca-s putin rea cu comentariile astea, dar mi se pare ca momentul asta a degenerat in ceva urat, obositor si golit de semnificatii. Eu aveam alta impresie, credeam ca ar trebui sa fie un moment de bucurie pe care vrei sa-l imparti cu toti cei dragi, care la randul lor se bucura sa-ti ofere un mic ajutor pentru inceputul de drum pe care ai pornit.

Dar sa-l transformi intr-un Profit&Loss Account, sa tii evidenta cheltuielilor si veniturilor, sa tragi linia si sa calculezi profitul/pierderea ‘exercitiului financiar’... asta mi se pare prea mult!!! De ce sa nu calculam si vreo doi-trei indicatori de profitabilitate? Adica daca tot ne obosim sa adunam atatea date, macar sa le folosim la maxim. Ca doar profitul brut obtinut nu este o masura tocmai relevanta a succesului afacerii, nu? O imagine mai buna ne-ar oferi-o ROI-ul (return on investement) de exemplu. Sau am putea sa calculam profitul pe invitat, defalcat pe tabere – profitul pe invitatul din partea ei, respectiv pe invitatul din partea lui. In felul asta, cand vine vorba la o adica, sa se stie clar care a investit mai mult in casnicie.


Ei, poate ar trebui sa ma opresc acum, inainte sa ‘lovesc’ in toti prietenii mei. Noroc ca nu-mi citeste nimeni blogul! Desi... you never know...
Pentru orice eventualitate, daca cineva se simte vizat si ‘ranit’ de cele cititie, imi pare rau, n-a fost cu intentie. Dar uneori adevarul supara.

Etichete:

posted by kit @ 1:02 a.m.