13 Septembrie
Ziua de 13 septembrie a fost o zi urata.Am primit o veste trista… si tristetea inca nu s-a terminat… O sa mai dureze o vreme, e ceva ce trece greu…
Nu reusesc sa gasesc cuvinte sa vorbesc despre asta. Am crezut ca o sa pot, si-am asteptat sa ma linistesc ca sa scriu despre ce s-a petrecut. Dar nu. Nu pot.
Nu se poate exprima in cuvinte ce-am simtit cand am aflat ca Doamna nu mai e. Inca nu m-am obisnuit cu ideea, si cred ca o sa treaca mult pana o sa inteleg. Am plans putin. Pentru ca mintea mea nu realizeaza. Pentru mine e inca undeva printre noi, poate sa bata oricand la usa, pot s-o aud oricand pe hol cu vreo vecina.
Am momente cand ma trezesc pentru foarte scurt timp la realitate, si mi se duce privirea in gol. Apoi ma conving imediat ca e un vis urat, ca Doamna e tot aici si o sa trec maine pe la ea sa-i pun baterii la telecomanda.
Sper ca-i e bine acolo unde e, macar ca nu mai sufera si ca s-a reintalnit cu cei dragi…
Etichete: fucking fate
posted by kit @ 3:29 p.m.
0 Comments:
Trimiteți un comentariu
<< Home